PICĂTURA CU ACID: 1940… „I’ll be back”?

 

 

 

Cristin Petre

Privind la ştiri, căutând şi citind ce se întâmplă în Ucraina, îmi tot revine în minte anexarea zonei Sudete în 1938 de către Hitler. Parcă istoria se repetă, parcă se rederulează un film cunoscut ce are mici schimbări ca zonă geografică şi nume. Încep din ce în ce mai mult să cred că Putin s-a intoxicat de putere şi a scos de la naftalină scrierile lui Stalin. Dar nu se opreşte doar la el, ci împrumută şi de la Hitler câte ceva, astfel devenind o struţo-camilă mult mai toxică şi mai periculoasă. Arabii au un proverb ce i se potriveşte : „Allah când vrea să piardă pe cineva, mai întîi îi ia minţile”…

Înteleg interesul geostrategic vital al peninsulei Crimeea pentru Rusia, înteleg şi conceptul de zonă tampon pe care Rusia vrea să o creeze între ea şi doritoarea de vest, Ucraina. Zona Donetsk-Lugansk va fi un nou stat tampon după modelul Transnistriei. Ce nu înteleg eu este cum de poporul rus nu vede că se îndreaptă spre o prăpastie, care e gata să-l înghită din punct de vedere economic.

Da, Rusia nu stă doar în comerţul cu Europa, o mare piaţă a ei este Asia şi o parte din statele arabe. Adevărat. Dar oare Obama ia ţările la rând în Asia zilele astea ca să-şi plimbe soţia? Nu cred….
Da, armamentul şi tehnica rusească stau la baza armatelor multor ţări din Asia, ca India, Pakistan, Egipt, Siria, Iran, ca să nu mai vorbim de China, care a copiat tot ce a putut de la ruşi. Dar războiul surd de la graniţele ruso-chineze din 1969 nu a reprezentat o greseală a unor grăniceri, ci vârful unui iceberg, tensiunile există în continuare, dezvoltarea uriaşă economică şi militară a Chinei închide nişte pieţe şi schimbă polii în sferele de influenţă ale Rusiei în Asia. Iar „ursul” nu prea are ce să facă.

Revenind în Europa, acordurile de încetare a focului, semnate şi răsemnate de atâtea ori deja au valoare de cateva ore, fiind încălcate şi de o parte, şi de alta. S-a ajuns atât de departe la Donetsk, încât nici una dintre părţi nu va da înapoi. Va fi un nou Stalingrad, din păcate.

Ucraina, un stat corupt „până în măduva oaselor”, un stat care avea o forţă militară puternică pe hârtie, descoperă că marile unităţi sunt defapt nişte baloane de săpun. Marina sa a dezertat în masa la ruşi, regimente întregi ori au dezertat la ruşi, ori efectiv au plecat acasă, refuzând să lupte. Pluralismul naţional al Ucrainei şi-a spus cuvântul, mulţi militari de altă naţionalitate refuzând să moară pentru statul ce i-a înglobat cu zeci de ani în urmă. Pentru că ăsta este adevărul, Ucraina, cu ajutorul creionului mânuit de Stalin, a înghiţit părti din Polonia, Cehoslovacia, România şi… Rusia, surprinzător.

Apare sprijinul european, diplomatic mai întâi, apoi politic, ajungând acum la trimiterea de instructori ce să pregătească unităţi ucrainiene. Sprijinul ăsta nu-i dezinteresat, pentru că bătrâna Europa, acum câţiva ani, a avut ciolanele îngheţate cand „tavarish” Putin a închis un pic mai mult ventilul de gaz. Acum, Europa plăteşte poliţa, îşi umflă muşchii şi îşi pregăteşte, ca şi Rusia, un stat tampon la graniţa Estică.

Pentru cine se amăgeşte că un eventual război la scară largă între Mama Rusie şi Coana Europa nu se va purta pe teritoriul statelor tampon, respectiv ţările baltice, Polonia, Ucraina şi bineînţeles România, se înşeală amarnic şi îi spun să citească din urmă, de la Napoleon încoace. Credeaţi că primirea în Nato şi Uniune e aşa, că avem noi ochi frumoşi şi le suntem dragi? Nu! Politica şi economia Europei nu înseamnă numai pupături şi mângâieri pe creştet, ci mai înseamnă şi şuturi în dos, şi ţinerea „ursului” în ograda rudei sărace, nu la grajdul plin al său.

Ştiu lozinca cu „du-te, dom`le, că ne apără americanii, că Nato… că scutul… că…” şi alte basme de adormit atenţia. În primul rând, da, există acel renumit articol 5 din tratat, dar vor veni să te ajute când vor avea ce să ajute. Un cadavru nu-l poţi resuscita. Pentru că noi, acum, cam aşa suntem din punct de vedere al apararii, atât militare, cât mai ales de securitate internă, cu 2% din PIB pentru înzestrare, cu cazane plutitoare pe post de nave, cu sicrie de oţel pe post de tancuri şi „aripi” îmbătrânite maxim. Tehnica se ţine încă în mişcare datorită sacrificiului celor ce o deservesc. Dar, doar eroismul şi sacrificiul nu opresc coloanele de tancuri şi aviatia inamicului, mai trebuie şi „unelte” performante. Şi asta înseamnă bani, alţii decât cei ce intră în buzunarele unora.

Avem numai „prieteni” în jur, ca în 1940. Ungaria – prietena Rusiei, care are pretenţii din ce în ce mai „auzibile” în ce priveşte o parte din Transilvania; Bulgaria, care sunt slavi şi nu mârâie în front, în faţa ruşilor; Serbia, care nu uită „binele” făcut în anii 90, când am ajutat la înfometarea şi bombardarea ei şi nici ultima palma peste fata, Kosovo. Deci? Avem „prieteni” din 3 părţi. Cele mai importante, flancurile şi spatele. Clasa politică, legiuitoare, este penetrată de corupţie şi servicii până aproape de cel mai înalt nivel, după cum cu uimire aflăm zilnic. Mai nou avem acest judecător la CCR, dar şi miniştrii acuzaţi de spionaj, înalţi funcţionari în ministere, patroni de media etc, etc. Credeţi voi că ăsta este un stat ce va putea funcţiona în caz că ruşii aprind revolte în Transilvania, în Moldova, şi în Banat? GARANTAT NU ! Nu vedeţi tendinţe de secesiune economică, zonală, în cadrul celor 3 mari provincii româneşti, la tv, în ziare, în ziceri ale unor formatori de opinie, plătiţi sau, mai grav, neplătiţi de unii sau de alţii?

Terenul este în pregătire, mult nu mai este. Urmează scânteia. Aceea va fi cea mai simplă parte din plan. Greul a fost penetrarea structurii statale, destabilizarea unei ţări ajută la cucerirea ei, fără arme. Se predă.

Ştiu că toţi nationaliştii de carton (cei care tot dau din gură şi taste pe aici că „vai ce ar face ei şi ar drege pentru România, că vor muri pentru ea, că vor omorî pentru ea etc, etc… dar nu sunt în stare să facă nimic, la o adică ar încremeni cu arma în mână la primele maţe sau creieri umani văzuţi şi ştiu ce zic) îmi vor sări în cap şi mă vor face cu ou şi cu oţet. Vă garantez că, dintre ei , eventual 5% au făcut sau fac ceva pentru ţara asta acolo unde servesc patria, ca militari sau ca civili în diferite asociaţii. În rest…PALAVRE şi „muşchi încordaţi” pe net, că e în trend azi să te dai naţionalist.

Sper să mă însel, îmi doresc să mă înşel, dar razboiul din Ucraina nu se va stinge curând şi tare îmi este teamă că va escalada, mai ales că vine primăvara şi asta va însemna ofensive din ambele părţi, ruse şi ucrainiene.
Să ne ferească Dumnezeu de rău, dar… istoria se repetă şi cine nu învaţă din greşelile ei le va face din nou!