ortooxacell kiss2022.gif Flax

Intrare fără bilet la Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi, până la recepția finală a lucrării

Inaugurat cu fast pe 29 noiembrie, anul trecut, după un amplu proces de reabilitare, Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi poate fi vizitat, deocamdată, fără bilet. Potrivit informațiilor oferite de către directorul C.N.M.Curtea Domnească Târgoviște, Ovidiu Cârstina, pentru că recepția lucrărilor nu s-a făcut până acum, nu există cadrul legal pentru a fi încasați banii pe bilete, astfel încât, pentru moment, intrarea este liberă. Directorul spune că speră ca, săptămâna viitoare, să fie finalizată și recepția lucrărilor.

După lucrări de reabilitare și modernizare, printr-un proiect european, câștigat de Consiliul Județean Dâmbovița în anul 2011, cu o valoare de peste 40  de milioane de lei, pe  două componente, una de restaurare a clădirii existente și una de reconstrucție a spațiilor care au dispărut în timp, Ansamblul curții domnești brâncovenești de la Potlogi a prins din nou viață după mai bine de 300 de ani. Palatul și cladirile anexe  au fost amenajate în ideea reconstituirii  atmosferei inițiale. Așa cum este bine cunoscut, în anul 1698, Constantin Brâncoveanu a construit din temelii  curtea domnească la Potlogi, în centrul căreia se afla palatul. Curtea de la Potlogi, pe care domnul o ridică la statutul de curte domnească dinastică, a fost zidită pentru Constantin, fiul cel mare și prezumtivul moștenitor al tronului țării. Un boier de încredere, din zonă, care avea curți la Corbii Mari, Mihai Corbeanu, al doilea postelnic, a fost numit ca ispravnic al lucrărilor de edificare a noii reședințe domnești. Logofătul Radu Greceanu, cronicarul oficial al domnitorului, nota cum, în iulie 1698, “măria sa în București n-au mai șezut, ci s-a ridicat de au mers la Potlogi, de au văzut casele mării sale ce se lucra acolo ˮ.

Nucleul spațiului aulic era palatul domnesc, unul dintre cele mai prețioase monumente de arhitectură civilă românească medievală. Are în componența sa pivniță, parterul și etajul. Pe cele patru laturi existau patru scări, dintre care astăzi se păstrează numai două, ce facilitau accesul dinspre palat spre curte și grădini. La nivelul parterului, pe jumătate îngropată, se află pivnița. Este încadrată simetric de camere de sevviciu la est și vest, precum și de logia nordică a parterului. Pivnița, cu accesul prin colțul de sud-est al palatului, era boltită în calote, sprijinite de un stâlp central. Deasupra acestui stâlp se afla o ascunzătoare boltită, care făcea legătura cu camera tezaurului, situată la etaj, dar și cu exteriorul, printr-un culoar boltit, care se mai păstrează intact și azi.

            În prezent, în piviniță pot fi admirate numeroase piese de ceramică arheologică medievală, obiecte de patrimoniu azi, dar care, în vremea ctitorului, erau folosite pe masa și pentru uzul membrilor familiei domnești.

 Etajul era compartimentat conform unor criterii funcționale complexe, cuprinzând o sală de ospețe, apartamentele doamnei și alte domnului, camera tezaurului, loggie, umblători și un sacnasiu. Încăperile etajului erau luminate prin ferestre mari, arcuite la partea superioară. Pereții interiori, ca și cei exteriori, erau decorați cu stucaturi, cu influențe decorative aparținând atât stilului Renașterii italiene târzii cât și stilului oriental. Sala de oaspețe  are în centru o masă și bănci, de o parte ți de altă,  acest  mod de amenajare, cu lipsa scaunelor, fiind cunoscut din descrierile călătorilor străini în Țările Române. Tipsii, pocale, fructiere, vase decorative, jilțul domnesc, replici ale costumelor de epocă vin să întregească atomosfera de epocă. Două uși fac trecerea în alte spații, cea dintâi în biroul de lucru al domnlui, iar cea de-a doua în sala tronului. Pungi pentru transportul documentelor, scrisori ale domnului cu sigiliul și semnătura sa, dar și o parte a corespondenței acestuia cu Brașovul par abia atinse. Călimara de brâu așteaptă cerneala. Facsimile ale unora din  documentelor emise de domn se află expuse în sala tronului. În colțul nordic o măsuță orientală, perne colorate și narghileaua. Lipsește cafeaua turcească, atât de nelipsită din ritualul mesei. În colțul nord – estic se află dormitorul. Patul mare, cu baldachin are alături obiecte de mobilier autentice, un cufăr impunător și un dulap, dar și sfeșnice și obiecte decorative. Trecând prin fermecătoarea loggie, element decorativ venețian atât de drag lui Constantin Brâncoveanu, ajungem în holul de intrare și, imediat în stânga în apartamentul doamnei Maria: o cameră mare, luminoasă, decorată cu numeroase obiecte de podoabă. Cercei, mai multe seturi de paftale, brățări de diverse tipuri și materiale, inele felurite.

Revenind în holul central de la etaj, pătrundem în tainiță, cameră în care erau depozitate toate obiectele prețioase în vremea când stăpânii nu erau la Potlogi. Am reconstituit spațiul cu ajutorul monedelor,  unele contemporane epocii, dar și cu tezaure descoperite în comună  (Tezaurul de la Podul Cristinii). De asemenea, alte obiecte deosebit  de valoroase, alte podobe și arme albe își găsesc locul aici.  Apartamentul coconilor domnești reconstituie într-o expunere foto-documentară destinul palatului și al curții după dispariția ctitorului, dar, totodată, include și elemente de mobilier, cărți, cahle, obiecte din sticlă etc.

 

Potlogii constituie o emblemă a stilului brâncovenesc. Născut ca un fenomen artistic de sinteză între elemente autohtone și cele de influență atât orientală, cât și occidentală, între tradiție și inovație artistică, stilul brâncovenesc a biruit peste timp. Complexul monumental, care se întinde pe o suprafață de 23.000 de metri pătrați, era alcătuit din mai multe elemente: poarta de intrare, încăperile corpului de gardă, locuinţele slujitorilor curţii, cuhnia, droşcăria, vechea casă boierească și, evident, cel mai important, palatul. Alături se află biserica, înălțată tot de voievod, în 1683, pe când era mare spătar. Ansamblul este format dintr-o incintă dreptunghiulară, compartimentată în trei curți, separate prin șiruri de clădiri cu portice și ziduri: curtea de primire, curtea slujitorilor şi grădinile. Cea mai întinsă dintre curţi este curtea de primire, de formă aproape pătrată, ce se întinde de la intrare până la faţada de sud a palatului. Curtea de serviciu, sau a slujtorilor, era dreptunghiulară și ceva mai scurtă. Era situată la stânga celei principale şi avea accesul pe latura de vest a incintei. Cea de a treia curte, care forma grădina, cuprinde toată partea de nord (circa 2/3 din incintă), inclusiv clădirea palatului, până în lunca Sabarului.Irina Cârstina, muzeograf C.N.M.Curtea Domnească Târgoviște

 

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media