R: Prin cărţile şi proiectele dumneavoastră treziţi spiritul patriotic în românii de pretutindeni. Ce ne puteţi spune despre reacţiile primite din ţară şi din străinătate?
VL: Bucuria imensă care mi se întoarce de la cititori este greu de descris! Să vă dau un singur exemplu. Am fost sunat într-o seară de către un domn cu o voce puternică, fermă, în care se ghicea o urmă de emoţie. Îmi spunea că împreună cu colegii dumnealui, ofiţeri cu toţii, tocmai ascultaseră una dintre cărţile mele audio. Domnul ofiţer îmi povestea că la finalul cărţii au tăcut cu toţii pentru o vreme. Apoi, neştiind ce să spună, s-au ridicat în picioare şi au salutat. Ce aş mai putea spune? Mă bucur de fiecare dată când sunt oprit pe stradă sau când primesc mesaje de la cititori, care şi-au făcut timp să trăiască alături şi să-i înţeleagă pe Vlad şi pe cavalerii săi. De asemenea mă bucură enorm reacţiile din străinătate, oameni care îl descoperă cu surprindere pe Vlad şi încep să uite de vampirul Dracula.
R: Cuvântul scris mai are putere în era modernă? Sau tocmai de aceea aţi ales şi alte mijloace de transmitere a mesajelor: cărţi audio, film, conferinţe?
VL: Da, eu cred că niciodată cartea tiparită nu va pierde primul plan. Sigur, un film sau o carte audio par mai accesibile, dar nu îţi oferă aceeaşi satisfacţie ca şi cuvântul scris.
R: Vă amintiţi când şi cum s-a manifestat prima oară dragostea de ţară şi de neam în cazul dumneavoastră?
VL: Cred că dragostea de ţară este ceva încrustat în mod natural în fiecare suflet. Ca şi dragostea de părinţi. Am crescut cu această dragoste, nu a început să se manifeste într-un moment anume. Şi încerc să nu fac parade cu acest lucru. Dar nici să ascund.
R: Care credeţi că sunt cele mai mari piedici în a conştientiza importanţa apărării valorilor şi intereselor naţionale?
VL: Din păcate cele mai mari piedici sunt sufletele schiloade ale unor români. De câţiva ani, mulţi intelectuali români, premiaţi cu tot felul de titluri sforăitoare în afara ţării, şi-au făcut un nume denigrând tot ce avem mai bun. Calculul este unul simpu. Teoriile şocante, ideile exprimate vulgar, nesimţirea ridicată la nivel de ştiinţă sau artă, toate acestea vând foarte bine. Pericolul cel mare constă în influenţa pe care aceşti oameni amărâţi cu ego-uri uriaşe o au, prin intermediul mass-media, asupra generaţiilor noi.
R: Credeţi că generaţiile noi, la a căror educaţie contribuiţi, sunt capabile să schimbe în bine soarta României?
VL: Nu am nicio îndoială! Perioada cea mai grea a României, cea în care aveam stadioane pline la concertele de manele, a trecut. Am o încredere oarbă în generaţiile tinere. În cei care au acum 25 de ani şi mai puţin. Sunt minunaţi! Au învăţat bine ce înseamnă voluntariat, ce înseamnă munca pentru tine şi pentru comunitate şi ei simt, mai ales simt ce înseamnă România!
Facebook
WhatsApp
TikTok
