Interviurile Gazetei: Daniela Gâtlan, profesoara de limba română care cântă, alături de soț, în Corala Catedralei Arhiepiscopale din Târgovişte

Doamna profesor de Limba și Literatura Română, Daniela Gâtlan, fost director al Școlii Mihai Viteazul Târgoviște, pe care o cunosc de când am intrat în presă, este un exemplu de energie, putere de muncă și profesionalism, care dovedește că putem avea pasiuni, cărora să le dedicăm timp, dincolo de activitatea noastră obișnuită.

Daniela Gâtlan cântă în Corala Catedralei Arhiepiscopale din Târgovişte, alături de soțul său, pe care l-a cunoscut, de altfel, prin intermediul acestei pasiuni, și spune că, între timp, pasiunea pentru cântarea bisericească a devenit un „microb”. Mai multe lucruri ne-a dezvăluit doamna Gâtlan în interviul următor:

-De cât timp cântați în corul Arhiepiscopiei și cum se îmbină munca de profesor de limba română cu cântarea bisericească?

-În Corala Catedralei Arhiepiscopale din Târgovişte cânt din anul 2001.

 Apropierea de muzica religioasă nu s-a întâmplat brusc: în anul 1990, m-am transferat de la Şcoala Nr. 11, astăzi denumită „Paul Bănică” (o persoană pe care am considerat-o ca un al doilea „tată”) la Şcoala Nr. 8, astăzi „Mihai Viteazul” Târgovişte. Profesoara de muzică, Pacienţa Poşchină, a lansat prin şcoli o chemare către persoanele „muzicale” şi dispuse să-şi „sacrifice” o parte din timpul liber. Împreună cu soţul meu (inginer!) am aderat la grup şi am îndemnat şi pe alţi colegi, prieteni din alte şcoli sau chiar cu alte profesii (economişti, electricieni, medici etc.). Am colaborat o perioadă, repetiţiile şi concertele fiind desfăşurate la Liceul de muzică.

Grupul s-a mărit şi, din 1993, am continuat activitatea sub conducerea profesoarei Mariana Luca, (profesor la Liceul de Artă şi la Şcoala de Artă). La grup au aderat mai mulţi studenţi de la Facultatea de Muzică,  profesori de muzică sau de religie, preoţi. Am fondat şi o asociaţie corală intitulată „Armonia valahă”.

Aşadar, prin anii 1993-1994, ne-am întâlnit cu o tânără familie – preot şi preoteasă profesor de religie: Flaviu şi Vasilica Movileanu, de la Biserica Stolnicu, care ne-au cooptat să învăţăm cântece religioase specifice slujbelor (slujba duminicală, cea de cununie sau de înmormântare, slujba de Paşti) şi alte cântece religioase populare. Întâlnind această familie de preoţi (tatăl preot din Ardeal, decedat), care şi-au botezat băieţii (trei!) cu nume de origine latină  sau cu nume sfinte, conform tradiţiei, eu, soţul meu şi o parte din grup ne-am schimbat viaţa.

Dacă soţul meu fusese crescut în spiritul creştinesc, eu avusesem parte de iniţiere doar la vârstă mică, de la bunicii din partea mamei; deşi în genealogia paternă aveam o serie de preoţi, din diverse motive, am fost botezată acasă, iar ambii băieţi  ai noştri au avut acelaşi „tratament”. Totuşi , îmi rămăseseră în minte puternic câteva secvenţe din tradiţiile religioase la care luam parte: colindele, „Hristos a înviat!…”, cântat de toată familia, mirosul de tămâie şi vocea bunicului meu dinspre mamă în toate duminicile ( în „casa mare”), prima şi singura spovedanie din tinereţe – la 14 ani… Din fericire, absolvind – înainte de 1990 – , facultatea de limba şi literatura română, am avut tangenţă şi cu Biblia, dar numai ca informare şi cultură generală. Prin urmare, am intrat treptat în atmosfera specifică creştinească mulţumită familiei Movileanu, care a devenit pentru mine şi soţul meu un model. Duminicile, sărbătorile religioase de peste an şi fiecare zi sunt altfel acum pentru mine şi pentru familie…

În decembrie 2000, a doua zi de Crăciun, când Î.P.S. Nifon (în prezent Mitropolitul Târgoviştei) s-a instalat, preotul Movileanu s-a gândit să facă nişte urări  atât pentru sărbătoarea Crăciunului, cât şi pentru „înscăunare”, conform tradiţiei, cu o parte din grupul care cântam la biserică. Ascultîndu-ne cu mare atenţie (o calitate pe care am remarcat-o şi mai târziu!), Î.P.S. Nifon a fost plăcut impresionat şi , atunci când a întrebat ce profesii avem, a fost surprins că doar jumătate dintre noi aveam studii muzicale. Pe loc, fără amânare (o altă calitate a Domniei Sale!), ne-a îndemnat să mergem la Catedrala Arhiepiscopală şi să luăm legătura cu doamna profesoară de muzică, Heliana Munteanu, care era în căutare de persoane dornice şi capabile de a cânta în corală.

Aşa se face că în ianuarie 2001, o parte din grupul de la biserica Stolnicul s-a „strămutat” la Corala Catedralei Arhiepiscopale.

Cum se împacă profesia de profesor cu cea de cântăreţ bisericesc?!… De cele mai multe ori, foarte bine: după ore obositoare, stând mult în picioare, în faţa elevilor, mă transpun eu în elev şi mă aşez cuminte în banca mea la repetiţie… Se dă tonul şi mă simt ca o şcolăriţă timidă. Este un „schimb” benefic pentru mine! Uneori îmi uit vârsta, cântând alături de atâţia tineri; alteori simt că nu sunt la înălţime şi glasul mă trădează!…Pe de altă parte, nu e uşor să vorbeşti cinci-şase ore în clasă, ca imediat apoi să cânţi!…

M-am străduit să fiu receptivă la ceea ce ne-au cerut dirijorii, indiferent de diferenţa de vârstă. Am avut de învăţat de la fiecare, fie de vârsta mea (Heliana Munteanu 2000-2010), fie mai tânăr (Mihai Vlădăreanu 2010-prezent).

Momente de glorie pe scenă am trăit când am creat prezentări inedite pentru concerte (2006)!… De asemenea, am realizat prima prezentare a coralei  (site-ul vechi). La concursuri şi festivaluri corale naţionale şi internaţionale, am fost mândră să fiu un mesager al culturii române, în speţă al muzicii, al portului popular, al spiritului religios. Mă mândresc cu performanţa de a cânta pe scene mari (Ateneul Român, Opera Română) în compania unor coruri din străinătate (Franţa, Anglia).

Pe de altă parte, viaţa mea spirituală s-a schimbat în aceşti 15 ani, s-a  îmbogăţit: duminicile sunt cu adevărat „sfinte”, posturile şi sărbătorile capătă alte valori, plec din biserică cu îndreptările din predici în gând sau sub formă de… notiţe. Încerc să imprim elevilor mila pentru cei mai puţin răsfăţaţi de soartă (personal şi prin proiecte la nivelul şcolii, de exemplu „Elevii ajută elevi”, aflat la a VI-a ediţie), respectul pentru cei mari sau mici, compasiune pentru cei în suferinţă, spiritul adevărului şi al dreptăţii. La clasa la care sunt diriginte, ne începem ora cu o rugăciune şi cântăm împreună înainte de sărbătorile de iarnă colinde… în mai multe limbi!…

Consider cele două activităţi nu doar compatibile, ci indispensabile pentru viaţa mea! Am renunţat într-o perioadă la muzică, când eram directoare, dar după câteva luni de zile am revenit!… E mai mult decât o pasiune, e un „microb”!…

– Știu că pe soțul dumneavoastră l-ați cunoscut tot într-un cor. Povestiți-ne mai multe.

-Am cântat de mică… La noi în casă se cântau cântece populare (zona Runcu), romanţe, se asculta muzică uşoară. Mama şi mătuşa mea au făcut parte dintr-un cor celebru din Pucioasa. Eu am început să cânt în coruri din clasa a IV-a, la Şcoala Nr. 8, cu doamna profesoară Marin şi am continuat la Liceul pedagogic din Târgovişte, cu doamnele profesoare Tofănel şi Emanuela Crăciun (am studiat şi vioara, dar instrumentul nu a fost partea mea bună!).

 În Bucureşti, pe perioada studiilor la Facultatea de limba română, am „căutat” să continui experienţele muzicale şi am ajuns mai întâi la cunoscutul grup SONG!… Am activat o jumătate de an, dar era o perioadă în care dirijorul – Luchian Mihalea – era foarte ocupat cu grupul restrâns (cvintetul)!…şi repetiţiile erau foarte târziu!… Am renunţat!…Am ajuns apoi la Corul Universităţii „Pro arte”(aprox. o sută de membri), dirijat de profesoara Ligia Balica. Era în februarie…Mi s-a spus că trebuie să învăţ toate piesele până la concertul de la Ateneu, din aprilie, altfel nu puteam să fiu pe scenă!…Eram notistă, am transcris de mână multe din partituri, repetam cu o colegă şi prin staţiile de autobuz!…Am reuşit!…

 Nu numai că am fost pe scenă, dar în seara concertului, am cântat în grup la o terasă şi am impresionat pe un coleg de cor (de la Politehnică) – astăzi  avem 32 de ani de căsnicie, doi băieţi însuraţi, trei nepoţele şi încă doi nepoţi… pe drum!

04490005 04490009 amintiri-4-2 corala-arhiepiscopiei-tgv dsc00718

Printează articolul Printează articolul

#Citeste si:



Ajuta comunitatea noastra sa creasca. Distribuie acest articol pe retelele tale de socializare preferate. Multumim!


Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public si nici nu va fi folosit in scopuri promotionale

Parerea ta conteaza, nu mai astepta si comenteaza! 🙂



Lasă un răspuns