Munții Carpați reprezintă un lanț muntos, aparținând marelui sistem muntos central al Europei. Carpații cuprinși între Bazinul Vienei (care-l separă de lanțul alpin) și culoarul Timocului (care îl separă de Stara Planina, în Peninsula Balcanică) formează un arc cu o lungime de 1.500 km și lățimea maximă de 130 km, desfășurându-se pe 6° în latitudine și aproximativ 10° în longitudine. Munții se întind pe teritoriul a opt state: Austria, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, România și Serbia.
România deține 40% din lanțul carpatic, ceea ce înseamnă că o aproape o treime din suprafața țării noastre este ocupată de Munții Carpați. Se estimeaza că aproximativ 2 milioane de români trăiesc, în prezent, în zona montană în aproximativ 745 de localități. Pentru a asigura protecţia patrimoniului natural şi cultural al Munţilor Carpaţi, România a ratificat Convenţia cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor prin Legea nr. 389 din 19.10.2006, care a intrat în vigoare, pentru ţara noastră, în data de 6 martie 2007. După ratificarea şi de către Serbia, la 10.03.2008, Convenţia a fost adoptată de către toate cele şapte state carpatice semnatare: Cehia, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Slovacia şi Ucraina. Principalul organism decizional al Convenţiei este reprezentat de Conferinţa Părţilor, a cărei activitate este susţinută prin înfiinţarea unor organe subsidiare şi a unui Secretariat permanent.
Obiectivul general al Convenţiei îl reprezintă cooperarea pentru păstrarea şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii populaţiilor locale şi a conservării valorilor naturale şi culturale. Convenţia crează cadrul general de cooperare între statele semnatare pentru diverse domenii de reglementare, precum: conservarea biodiversităţii, amenajarea teritoriului, managementul resurselor de apă, agricultură şi silvicultură, transport, turism, industrie şi energie. Pentru o mai strânsă colaborare între cele 7 ţări Carpatice, începând cu anul 2006, protecţia naturii în Carpaţi este susţinută de o nouă organizaţie internaţională – Reţeaua Ariilor Protejate din Carpaţi (CNPA), care coordonează proiecte comune pentru facilitarea schimburilor între arii protejate din Carpaţi, promovează activităţi de conştientizare asupra ecosistemelor fragile ale întregului lanţ muntos şi contribuie cu măsuri concrete, cum ar fi o reţea ecologică, dând mai multe şanse de supravieţuire speciilor ameninţate. Ariile protejate din reţea sunt reprezentate de: 38 parcuri naţionale, 52 parcuri naturale sau arii de protejare a peisajului, 20 rezervaţii ale biosferei şi aproximativ 200 alte arii protejate mai mici. Stabilirea Reţelei de Arii Protejate din Carpaţi a fost sprijinită în mod oficial de Reţeaua Alpină de Arii Protejate (ALPARC), de către Germania şi Principatul de Monaco încă din anul 2003, iar acţiuni comune au început din anul 1999.
Cel mai înalt vârf al întregului lanț Carpatic este vârful Gerlachovský, 2.655 m, în Slovacia – Munții Tatra. În Polonia, cel mai înalt vârf este vârful Rysy (2.499 m), în Ungaria, cea mai înaltă altitudine se înregistrează în vârful Kékes, de 1.014 m, în Ucraina cel mai înalt este Vârful Hovârla (2.061 m), iar în România este vârful Moldoveanu, 2.544 m, situat în Munții Făgăraș din Carpații Meridionali.
Montaniarzii dâmbovițeni, grupați în jurul Asociației Chindia Jurasic Park au cucerit cea mai mare parte a acestor vârfuri venind cu imagini, dar și cu informații inedite de acolo:
- vârful Kékes -1014 m / Ungaria – noiembrie 2013
- vârful Rysy – 2499 m / Polonia – iunie 2014
- vârful Moldoveanu – 2544 m / România – august 2014
- vârful Gerlachovský – 655 m / Slovacia – iulie 2015
Cu titlu de curiozitate, dar și de mândrie națională, putem spune că unul din lanțurile muntoase de pe Lună are numele de Montes Carpates – Munții Carpați. De asemenea, tot pe Lună, există un crater cu nume românesc, Craterul Haret, în memoria matematicianului-astronom Spiru Haret care a obținut doctoratul în astronomie la Paris cu teza de doctorat (originală, nu copy-paste!): „Asupra variabilității axelor mari ale planetelor”. Continuând periplul astral, consemnăm că un crater de pe planeta Mercur poartă, începând cu anul 2008, numele de Eminescu, iar un crater situat în emisfera sudică a planetei Venus poartă, din anul 1994, numele poetei Elena Văcărescu.
Dictonul latin „Per aspera ad astra” are, astfel, cea mai elocventă reflectare.
La multe și durabile ere geologice, munților Carpați!
Nicolae Posta
Președinte
Asociaţia Chindia Jurasic Park
Facebook
WhatsApp
TikTok
