TÂRGOVIȘTENI ÎN SUFLET ȘI ÎN GÂND – Iuliana RICH – Când este ceea ce avem suficient?

   Diferiți oameni au diferite idei despre ceea ce înseamnă fericirea. Pentru unii ea reprezintă bunăstarea materială, atât de multă avere încât să te „poți da mare”  față de cei din jur. Pentru alții însă, fericirea vine din lucrurile mărunte: o mică excursie cu cei dragi, o masă în familie, un zâmbet. 

   Acumulăm, muncim ca nebunii să avem, începem cu puțin, strângem bani pentru o mașină, un apartament, apoi vrem o casă, o altă mașină, mai mare, mai scumpă. What else? Croaziere pe Marea Adriatică și în Caraibe, croaziere care ne dau prilejul, când ne întoarcem, să le povestim celorlalți ce statut social avem… Cause I’m worth it. Ca în reclamele de la L’Oreal… 

   Ce mai temă de conversație în Marea Britanie, unde vremea ploioasă îndeamnă la căutări de suflet în alte țări de soare pline. La fel și in România, acum că s-a pricopsit lumea. Cum spunea o prietenă târgovișteancă cu bun simț al umorului, unii pun pe Facebook poze din zece vacanțe în zece țări, în decursul unei singure luni. ,,Cred că au încurcat anii’’– declara ea. Toți suferim un pic de boala ridicolului, diferența este că unii ne dăm seama. Mania concurenței nu ne lasă niciun moment să răsuflăm. În final, uităm să ne bucurăm. Saber vivir. Fă-ți rai din tot ce ai! Ce fac cei care au – ca oligarhii ruși – 23 de miliarde de dolari? Raiul lor e diferit. Mai concret, autorul cu pseudonimul Alter Ego scrie pe blogul Zoso:  ,,2022 a fost nu un an prost, ci un an dezastruos și nu datorită pieței în sine sau vreunei forțe macroeconomice nemaiîntâlnite, ci datorită înrăutățirii perspectivelor regionale, chestie care ne va mușca de fund – complet nevinovați fiind de data asta – nu doar în anul ăsta, ci și în anii următori. Consumul e încă sus, șomajul e jos, și asta sperăm să „scape turma”, însă teoria economică a intrat pe teren mlăștinos, pentru că în multe cazuri cifrele nu au sens. Nici măcar în imobiliare, unde suntem o piață de proprietari, înconjurată de vecini scumpi, cu putere de negociere mutată la chiriași, modificări noi de reguli fiscale și 0 deduceri, TVA majorat, procent mic de finanțare, dobândă în creștere explozivă, costuri mai ales cu forța de muncă în creștere, apetit investițional mare în lipsă de alte clase de active, și sute de forțe contrastante de intensități și direcții opuse care se bat cap în cap. Va crește piața imobiliară, va scădea? Șansele să răspunzi corect sunt identice cu șansele de a nimeri 19 roșu la ruletă. Sau 5 cireșe, că am înțeles că asta e la modă. ”

 

   În marea schemă a vieții, suntem niște umbre trecătoare care vrem să lăsăm ceva în urma noastră. Bani de case și mașini copiilor… Nu e destul că i-am crescut, i-am învățat carte,       le-am plătit studiile universitare. Mentalitatea noastră românească ne face să adunăm ban cu ban pentru a-i face pe ai noștri copii  comozi. Lasă să aibă ei!  ,,Prima generație muncește să facă averea, a doua o risipește’’, spune un proverb englezesc (varianta originală este mai vulgară). Mătușile mele erau foarte revoltate că încă nu-i cumpărasem, eu personal, casă  fetei mele. Ce adică, să și-o cumpere ea?  ,,Ce ajutor, ce depozit și bani pentru echiparea casei cu mobilier și produse electrice, dă-i toți banii odată!”Pentru că astfel îi facem dependenți de noi. Nu mai scapă. Ți-am făcut, ți-am luat, începe șantajul, iar ei trebuie să răspundă cu moneda de a sta pe lângă casă. Ca să aibă grijă de noi la bătrânețe.  Genul: scuipă în palmă și numără banii pe care li-i dai. Dacă ai mai mulți copii, să vezi încăierare! Problema e că nu prea este așa în Vest. Copiii mei, cu tată englez, au crescut aici, iar eu am mândria mea. Să îmi dea Dumnezeu sănătate să nu le devin povară. Iar ei, să stea pe picioarele lor, în credința că îi ajutăm când au probleme reale. 

   Mai e și obiceiul acela de a strânge bani pentru zile negre. Dacă mă îmbolnăvesc? Dacă am nevoie de bani pentru o operație? Asta pentru că, deși și soțul și eu am cotizat la statul britanic cu taxe, între 30 și 45% din venitul nostru și până acum ne-am fi cumpăram un château mai mic în Franța, sistemul de sănătate național NHS abia dacă acoperă o vizită la medic și aceea cu țârâita, pe motiv de emigrare masivă a pacienților (din restul lumii) încoace și a medicilor… încolo, pe alte continente. Între timp – ca furnica – punem deoparte. Mama până și bijuteriile scumpe le ținea în cutie, ascunse, pentru ,,o ocazie”. La câte nunți mergeam noi? Sau botezuri? Câte puteau să fie?

   Există o vorbă: când suntem tineri, muncim până când încep să ne lase balamalele, ca mai târziu să plătim banii strânși, pe sănătatea șubrezită. Goana după randament, cursa spre eficiență… Ca la bancă, dacă pun atâtea lire, cât scot? O dobândă care ne bucură pe moment, dar apoi vrem mai mult. O luăm de la capăt. Uităm că suntem umani și avem un termen de valabilitate. Până avem ,,destul” pentru noi și ai noștri, ajungem în floarea vieții. Încep să ne doară spatele, o gleznă, un genunchi, ne trebuie un implant dentar sau o operație pe inimă. Scrooge-ul lui Dickens din noi, acum trebuie să plătească pentru că – dacă nu o face – expiră. 

   Pe măsură ce îmbătrânim, începem însă să reevaluăm ce este important în viață și ajungem la concluzia că vrem să ne mai și bucurăm. Ne-a venit și nouă rândul. Am fost, pe rând, copiii lui, soția/ soțul lui, părinții lui… Și atunci îmi spun: lasă-ți problemele măcar o clipă deoparte, oprește-te din goana nebună si respiră, bea o cafea, inspiră adânc, apoi expiră, zâmbește, bucură-te că trăiești, bucură-te că ai puterea sa te trezești in fiecare dimineață și că poți munci, că îți iubești profesia, fă o călătorie, citește o carte! Live a little. 

   Timpul zboară, anii trec, oprește-te un minut, o oră, trăiește fără să te prefaci, iubește fără să depinzi, ascultă și gândește fără să judeci! After all, cele mai bune lucruri în viață sunt gratis.

 

Iuliana RICH e „târgovișteancă în suflet și în gând”, chiar dacă trăiește, de mulți ani, departe de orașul ei…