ortooxacell kiss2022.gif Flax

Scriitoarea Ana Barton, lansare de carte, „Pervazul lui Dumnezeu”, la Târgoviște

Scriitoarea Ana Barton și-a lansat astăzi, la Librăria Fragilistic, volumul de povestiri Pervazul lui Dumnezeu, alături de prieteni și publicul fidel. Alături de scriitoarea târgovișteancă s-a aflat fostul primar al Târgoviștei, Gabriel Boriga, care a postat pe pagina sa de Facebook fotografii de la eveniment, însoțite de mesajul: Alaturi de colega mea Ana Barton si de „colega mai mare” Georgeta Caspruf la lansarea volumului „Pervazul lui Dumnezeu 75”. O revedere emotionanta cu oameni pe care ii pretuiesc enorm.

 

Ana Barton

biografie literară

Sunt născută într-o zi de 13, cu omofor de zăpadă. Mama s-a bucurat mult când m-a văzut şi-a fost foarte mirată că mişc. Aveam 75 de centimetri şi semănam mai mult c-o tenie. A vrut să mă sărute pe obraz, dar arătarea care eram a deschis înfricoşător gura, mama s-a-nspăimântat de creatură şi mi-a scăpat pe gât bomboana mentolată care-i îndulcea primele ore de lehuză.
A văzut că dau să mor, aşa că m-a luat de picioare şi m-a scuturat până mi-a sărit bomboana din gât. Am început, aşadar, această viaţă ca variaţiune a Albei-ca-Zăpada. Pe urmă, am început să mă uit la oameni. Nu-mi amintesc când am început, poate când m-a urcat tata pe acoperiş pentru că n-am fost cuminte. De pe tabla casei, lumea e tare fragilă.
După ce-am învăţat să citesc, pe la cinci ani, m-am făcut maniheistă: oamenii erau buni şi răi, proşti şi deştepţi. A durat un pic să-mi crească nuanţe, dar a meritat. Acum, mai mult decât oricare zbatere a lor, cu nevoie de demonstraţie inclusă, caut să-i simt, caut să simt cum simt ei, caut să-i caut. Oamenii sunt cele mai ofertante întrupări posibile pentru că poţi să-i citeşti şi să-i scrii în timp ce-i iubeşti.
În rest, sunt mamă de adolescentă şi aştept, în consecinţă, medalii, onoruri şi salve de tun.

Fiindcă am fost gimnastă până mi-au calculat vârsta osoasă şi-au stabilit că despre performanţă n-o să poată fi vorba din motive de lungime excesivă, aş putea spune că am o mobilitate impresionantă. Am 42 de ani. Sunt însă atât de imatură încât aproape că mi-e ruşine să-i declar. De arătat, da, îi arăt pe toţi, deşi, uneori, parcă mai văd şi zecimale pe-acolo. De şcoală ce să zic? Am o educaţie eclectică, model toptan: Teologie, Litere, Cultură şi Civilizaţie Ebraică, Psiholingvistică. Babel ori foame. Sigur, arareori mă înţeleg pe mine şi cu mine, dar m-am lăsat şi de dramatizări. Cine sunt? Mama unei copile de 14 ani pe care o cheamă Rada. Cum sunt? Vie, deocamdată. Binecuvântată stare. Ce fac? Am trei caiete, unul acasă, unul la birou şi unu-n geantă, pe care le scot câteodată aproape compulsiv pentru a nota, ilizibil, fără excepţie, câte o trecere de glonţ neîncărnat prin cap. Apoi, mă enervez crunt, încercând să descifrez ce naiba a scris din voia-i invariabil şi mioritic-implacabil năstruşnică stiloul ăla galben cu oranj, că dau numai peste lecţiuni incerte. Scriu de douăzeci de ani, (ex)trăgându-mă sârguincios din publicistică precum darwiniştii din maimuţă.

 

Pervazul lui Dumnezeu

Poarta (in loc de Intoducere – n.n., L.B.)

Mie cel mai mult imi place sa imbatranesc. De cand eram copil, numai la asta visam: sa treaca timpul, sa-mi treaca, sa-l trec. Credeam ca-n mine sta nenascut adultul care-o sa fiu. Ca sunt gravida cu mine mare. Asa sunt si acum pentru ca perioada de gestatie a unui adult e nesfarsita. Si mergi tu asa, copil, cu inaintele si te cresti pe tine toata viata. Mai cu greul, mai cu usorul, cateodata chiar cu dragul. Si nu-ntelegi de ce lumile si oglinzile ti-l arata pe cel pe care-l porti in pantec, neterminatul mare. Ei, oamenii, nu vad cu ochii-ochi, oare? Dar, ca sa te poata duce, te prefaci si tu mare, sa nu-i sperii, sa nu te lepede. Pentru ca tu 

esti un copil care contine o promisiune si ti-e frica sa nu ramai singur cu promisiunea ta.

 

Unchiu’ Petre

Asa. Cu Petre. Cu Pavel n-am. Pe apostol l-am visat intr-o noapte, pe cand eram studenta la teologie. Mi-a zis: „Eu sunt Saul, ma duc la Damasc dupa covoare. Vii cu mine?”. M-am trezit aproape-n tavan, de groaza, am luat icoana de pe perete si am bagat-o sub plapuma, ca s-adormim amandoua. Si-am adormit, dar am ramas cu o frica nelamurita.
Ziceam de Petre. Unchiul Petre. Era mai mare cu vreo zece ani decat bunicul meu. si-mi amintesc moartea lui, o zi crancen de geroasa, un sapte ianuarie, in 1987. Bineinteles ca privighetorii au legat piciorul mortului, spre lesinul imbroboditelor robotitoare si cuviincioase. Bineinteles ca eu am ras, iar ele mi-au zis ca nu-s zdravana. Cu rasul ala am plecat la Danut, unde ni se strangea gasca, sa vedem filmul Wanted Dead Or Alive. Era noapte, drumul era lung de la mort la video, eu eram singura si mi-am dat seama ca numai de vii mi-e frica. Si-asa a ramas pana azi. Mortii sunt eminamente cumsecade.
Cand eram mica, unchiul avea casa aproape de a noastra. Era singur, bland si vesel. Bunica-mea nu-l avea la inima. pentru o cearta din tinerete. Asa ca ma duceam cu bunicul pe la fratele asta al lui care nu iesea din casa fara palarie si baston, fie iarna, fie vara. Pe urma, crescand, am invatat drumul. Unchiul Petre mi-a facut o masuta din lemn si un scaunel cu trei picioare. Si pentru ca i-am spus ca nu vreau masa mea si scaunul meu, iar el sa sada pe recamier, si-a facut si lui un scaunel. Mi-a cumparat un joc chinezesc cu bile mari, de sticla, multe si colorate, si ne jucam amandoi dupa-amiaza. Cand aveam eu chef sa ma duc la el. Cateodata il trezeam din somn, dar ma primea mereu, nu se supara. Avea multi nepoti, dar numai eu il iubeam pe unchiul Petre. Am auzit priin neam ca ar fi egoist, insa nu stiam ce-i aia. Am crezut ca se refera la faptul ca e mereu la patru ace. Am mai aflat ca are si copii, ba chiar si nepoti de la copii, dar i-am cunoscut tarziu, cand unchiului i se legase sfoara aia de picior si a fost singura data cand n-a ras.
M-am intalnit anul asta cu fata lui. Am povestit, mai mult mi-a povestit. Am ascultat cum bate timpul in oameni. ” Tata era bun cu ceilalti, nu cu noi.” Asa trebuie sa fi fost, dar eu sunt unul dintre ceilalti

 

 

INTERVIU: Ana Barton, despre lectură și cum se administrează femeia în doze zilnice

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media