ortooxacell kiss2022.gif Flax

Sala Dalles din Bucureşti: Moştenirea unei familii din Bucşani, Dâmboviţa

Reprezentantul numelui  Dalles în România, este Ioan G. Dalles, născut în 1816, care a fost exponentul unei familii însemnate şi bogate de origine grecească din secolul XIX, căsătorit cu Elena Anastasescu, fiica unui mare negustor din Giurgiu de origine macedoneană, Hagi Iane Anastasescu, unul din ctitorii bisericilor din Hăbeni şi Racoviţa, din judeţul Dâmboviţa, ce poseda şi moşiile cu acelaşi nume ce ulterior vor intra în posesia lui I. G. Dalles. Acesta din urmă, achiziţionează în 1862, cu 41 500 de galbeni de la Cleopatra Trubetzkoi, o descendentă a lui Constantin Ghica şi Ruxandra Cantacuzino, moşia de la Bucşani, ce cuprindea 1400 hectare de pământ arabil, făcând din familia Dalles una dintre cele mai bogate şi respectate familii din judeţul Dâmboviţa.

Fostul conac al familiei Dalles, azi sediul Primăriei Comunei Bucşani.
Fostul conac al familiei Dalles, azi sediul Primăriei Comunei Bucşani.

După cumpărarea moşiei Bucşani, Ioan G. Dalles a întâmpinat mari dificultăţi din partea proprietarilor de moşii vecini cu el,  Alexandrina Florescu proprietara moşiei Comişani, dar mai ales cu Gheorghe Gr. Cantacuzino zis „Nababul” (1837-1913), prim ministru al României între anii 1899-1900 şi 1904-1907, dar şi preşedinte al Partidului Conservator (1899-1907).

            Rămasă singură după decesul soţului său în anul 1886, şi a celor trei copii: George (1871-1873), Dora (1875-1892) şi Ioan (1879-1914), Elena Dalles (1842-1921) îşi face testamentul la 16 mai 1918, scris de avocatul Teodor Seimeanu în casa din Bucureşti, strada I. C. Brătianu nr. 12. Prin testament, Elena Dalles numeşte ca „ legatar universal al meu pe nepotul meu de soră: Mihail M. Capuţineanu, căruia îi las întreaga mea avere imobiliară şi mobiliară, de orice natură, care se va găsi la moartea mea, însă cu următoarele sarcini şi îndatoriri ce-i impun a le îndeplini şi executa neapărat”.  În numele fiului Ioan (Jan), Elena Dalles a lăsat Academiei Române, proprietatea caselor sale din strada I.C. Brătianu, cu scopul declarat de a se ridica un monument cultural destinat artelor, ce va purta numele de Fundaţia Ioan I. Dalles. În memoria celor dragi ei, Elena Dalles l-a însărcinat pe pictorul George Demetrescu Mirea (1852-1934), să realizeze portretele lui Ioan I. Dalles şi a Dorei Dalles, adevărate capodopere de artă.

Elena Dalles a mai trăit de la întocmirea testamentului său din anul 1918,  până la 1 septembrie 1921, când se stinge discret din viaţă, iar „extractul de moarte” a fost eliberat de primăria comunei Bucşani, judeţul Dâmboviţa, sub nr. 50/1921. Deschiderea testamentului Elenei Dalles, s-a făcut la Tribunalul Ilfov, secţia a patra, formând dosarul nr. 3553/1921, în prezenţa legatarului şi executorului universal Mihail M. Capuţineanu, nepotul ei de soră.

Una din legatarele testamentului Elenei Dalles, este şi Academia Română, ce primeşte prin testament o parte din marea avere Dalles, pentru înfiinţarea unei fundaţii, care să poarte numele fiului său, Ioan I. Dalles, întru perpetuarea memoriei acestuia. Dorinţa Elenei Dalles de a înfiinţa o fundaţie care să poarte numele fiului său Ioan I. Dalles, a fost se pare cel mai greu de îndeplinit. De la data întocmirii testamentului, la 16 mai 1918, şi până la inaugurarea clădirii fundaţiei în 1932, au trecut 14 ani. Astfel, abia în anul 1930, Academia Română a iniţiat un concurs public de proiecte pentru realizarea clădirii Fundaţiei Dalles, la care au participat arhitecţii Horia Teodoru, N.Ghica-Budeşti şi E.van Soanen-Algi, care a fost câştigat de primul dintre ei. În proiectul imobilului Fundaţiei Dalles, Horia Teodoru i-a avut drept colaboratori pentru capitolul de rezistenţă – beton armat – pe inginerii Aurel Beleş şi Dumitru Marcu. Construcţia a fost executată de antrepriza Emil Prager din cărămidă şi beton armat. Acoperişurile sălilor mari, sunt realizate din forme metalice prevăzute cu largi suprafeţe de sticlă, ce permit iluminatul natural al sălilor de expoziţie prin plafon. Imobilul Fundaţiei Dalles, cuprinde săli largi de expoziţie şi o sală de concerte cu anexe şi servicii. Aceasta constituie un model de construcţie funcţională dimensionantă architectonic just şi echilibrat, pentru a satisface scopurile multiple ale unei afluenţe mari de public. Sala de concerte şi conferinţe construită pe un plan trapezoidal cu tavanul în suprafaţă curbă dispune de un balcon cu vizibilitate bună şi acustică de nivel superior.

După mai multe procese şi amânări, pe 29 mai 1932 are loc deschiderea oficială a aşezământului cultural numit Fundaţia Ioan I. Dalles. La inaugurarea acestui act memorabil de cultură, au luat parte o serie de personalităţi ale vremii, dintre care îi amintim pe Î. P. S. S. Patriarhul României, dr. Miron Cristea, primarul general al capitalei Dem Dobrescu, membrii Academiei Române cu familiile lor, reprezentanţi ai guvernului, un numeros public invitat. La deschidere au mai participat printre alţii, Rudolf Brandsch, Nicolae Ottescu, Sabina Cantacuzino, Elena Petricari, domnişoara Odobescu, inginerul Balş, Al. Tzigara-Samurcaş, prof. Dr. Şt. Minovici, Frederick Storck, Eugen Filotti, A.Verona, Adrian Maniu, Rodica Maniu, Jean Bart, prof. Popescu Spineni, prof. Rădulescu Pogoneanu, prof. Al. Mironescu, prof. Al. Marcu, M. Lungeanu, Oscar Han, Georgescu Tistu, pictor Brăescu, iar din partea familiei Dalles, Maria Gh. Teohari, nepoată de soră precum şi Miuţa Teohari, strănepoata Elenei Dalles.

Fațada Fundației Ioan I. Dalles
Fațada Fundației Ioan I. Dalles

Inaugurarea Fundaţiei Ioan Dalles, a reprezentat şi o oportunitate pentru a se face cunoscute manifestările artei româneşti, fiind organizată în acest sens de către o comisie formată din dr. Ion Cantacuzino, Anastase Simu, Jean Al.Steriade, George Oprescu, Gheorghe Petraşcu, Ştefan Popescu şi Gheorghe Ţiţeica, expoziţia compusă din tablouri şi desene de Ioan Andreescu şi Ştefan Luchian, şi din desene ale lui Nicolae Grigorescu.

Dintre conferinţele şi expoziţiile de pictură, organizate la Fundaţia Dalles, amintim pe cele susţinute de Nicolae Iorga, George Călinescu, ale Consiliului Central Bisericesc, Ştefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Şirato, Henri H.Catargi, Tonitza şi Han, Asociaţia Arta.

La Sala Dalles, au ţinut conferinţe organizaţii ca: Gândirea Europeană, Societatea Scriitorilor Militari, Institutul Francez, Societatea de Endocrinologie, Universitatea Liberă, Asociaţia Louis Barthou, şi a fost organizat primul Congres Numismatic din România între 19-22 octombrie 1933. În perioada 1932-1940, în sălile Fundaţiei
Ioan I.Dalles
, au fost organizate 873 conferinţe, 303 şedinţe de filme culturale, 616 concerte, 204 expoziţii de pictură şi sculptură.

Cutremurul din noiembrie 1940, a avut consecinţe şi asupra activităţii culturale desfăşurate la Sala Dalles. Astfel, la 9 mai 1941, Alexandru Lepădatu secretarul general al Academiei,  prezenta situaţia în care se găsea Fundaţia Dalles, după cutremurul devastator: ,,Fundaţia Ioan I. Dalles şi-a început activitatea din acest an sub auspicii defavorabile. Pentru că încă din noiembrie a trebuit să-şi închidă sălile… Expozanţii din acea lună au fost nevoiţi să-şi ridice lucrările din săli, iar conferinţele şi concertele anunţate au trebuit să fie amânate, deoarece intrarea în Fundaţie a fost interzisă de autorităţi, iar circulaţia din faţa ei oprită”.

Expoziție de pictură Henri Catargi 1932 -Arhivele Naționale Istorice Centrale București
Expoziție de pictură Henri Catargi 1932 -Arhivele Naționale Istorice Centrale București
Imagine din sala principală de expoziţie a Fundaţiei Dalles (anii 1960)
Imagine din sala principală de expoziţie a Fundaţiei Dalles (anii 1960)

Un alt eveniment care a întrerupt activitatea Fundaţiei Ioan I. Dalles, a fost rebeliunea Legionară din ianuarie 1941: ,,ca urmare a evenimentelor din 21-23 ianuarie sala de conferinţe şi concerte a fost închisă din ordinul Comandamentului militar pentru tot restul lunii ianuarie şi februarie. Toate aceste piedici în mersul Fundaţiei ne-au cauzat oarecări scăderi ale veniturilor”, consemna Alexandru Lepădatu în raportul privind activitatea Fundaţiei Dalles.

Războiul a diminuat dar nu a înterupt activităţile specifice Fundaţiei.  În raportul din mai 1942 al Academiei Române asupra mersului Fundaţiei Ioan I.Dalles, secretarul general Alexandru Lapedatu, menţiona că sala ,,a fost săptămânal ocupată de organizaţiunile militare şi culturale germane şi italiene (…) fie pentru concerte, fie pentru conferinţe, fie mai ales pentru reprezentări de filme”. Deşi în aprilie 1944, aceasta îşi încetează brusc activitatea, datorită atacurilor aeriene, totuşi, în perioada martie 1940 – martie 1946, maestrul George Enescu va susţine, alături de invitaţii săi, 28 de concerte la Sala Dalles. Acesta, scria în Cartea de Onoare: ,, Am cea mai mare mulţumire sufletească atunci când cânt la Dalles, căci sala e atât de intimă, iar publicul atât de musical”. Elena Dalles putea să-şi doarmă somnul de veci în linişte, deoarece Sala Dalles devenise cea mai importantă instituţie de educaţie şi cultură a Bucureştilor. Dacă destinul îi răpise pe copiii săi şi îi îndoliase sufletul, reuşise prin acest monument şi moştenire culturală să înfrângă uitarea şi să celebreze viaţa prin ceea ce avea ea mai frumos: educaţie şi cultură.

Expoziția ISER-Carte permanentă de intrare 1932 - Arhivele Naționale București
Expoziția ISER-Carte permanentă de intrare 1932 – Arhivele Naționale București
Intrarea în Sala Dalles astăzi…
Intrarea în Sala Dalles astăzi…

În 1948, Academia Română, este reorganizată şi transformată într-o instituţie socialistă după modelul sovietic. Ca urmare, Sala Dalles, trece din  subordinea Academiei  Române, în subordinea Ministerului Culturii şi apoi în cea a Primăriei Capitalei. Pentru a şterge orice legătură cu trecutul, noii conducători ridică în faţa Sălii Dalles un bloc hidos care scoate fizic Sala Dalles din peisajul Bucureştilor. Când totul părea pierdut, un grup de intelectuali ca Tudor Vianu, M. Ralea, R. Răduleţ şi R. Voinea înfiinţează în 1948 Societatea pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii.

În testamentul său, Elena Dalles, a prevăzut o sumă de bani pentru întreţinerea mormântului familiei din cimitirul Bellu. Monumentul funerar al familiei Dalles, de o reală frumuseţe arhitectonică, având în vedere că medalionul lui Ioan Dalles este executat de Carol Storck (1854-1926), iar bustul fiicei Dora, de către Ion Georgescu (1856-1898), unul din cei mai talentaţi elevi ai lui Karl Storck (1826-1887), este menţionat şi în lucrarea „ Bucureşti ghid istoric şi artistic” a lui Grigore Ionescu, unde întâlnim, atât descrierea, cât şi schiţa cimitirului Bellu, de unde reiese faptul că mormântul familiei Dalles se află situat la figura 9 bis, în apropierea Luceafărului poeziei româneşti (figura 9), fiind separaţi doar de lăţimea unei alei.

Mausoleul familiei Dalles din Cimitirul Bellu
Mausoleul familiei Dalles din Cimitirul Bellu

Prof. dr. Cornel Mărculescu

                                               Şcoala Gimnazială Dora Dalles Bucşani

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media