Dincolo de capătul disperării, sărăciei și mizeriei, trăiesc ei: oamenii din blocul social de lângă stadionul Pucioasa. Familii pentru care viața se rezumă la a trăi de azi pe mâine, într-un oraș în care nu există investiții, nu există perspective, nu există locuri de muncă pentru cei de la Stadion. Și poștașii îi amână de pe o zi pe alta cu alocația, uneori singura sursă de venit, pentru că oamenii nu le pot „răsplăti” efortul de a ajunge până la ei cu un leu, doi, cum fac restul orășenilor.
La Stadion sunt câteva sute de suflete, printre care zeci de copii. Blocul aparține primăriei Pucioasa care închiriază aici celor săraci, dispuși să trăiască în acest spațiu insalubru, camere de 12 metri pătrați, cu 23 de lei pe lună. Proprietarului clădirii, primăria Pucioasa, a lăsat-o practic să se prăbușească: acoperișul este spart, țevile de apă și pereți, la fel, iar holurile nu au văzut de anii varul, în timp ce subsolul este plin de dejecții, fiind colmatată scurgea către canalizare. Câțiva dintre oameni au cumpărat camerele, dar suferă în rând cu ceilalți și din cauza infiltrațiilor și din cauza mirosului permanent de rahat. Condiții de iad, coborât pe pământ! Și totuși iadul este astăzi ultima lor casă: pentru că nu au venituri și pentru că au acumulat datorii la chirie, după procese de executare, în urma cărora datoriile și penalitățile însumează venitul lor pe 10 ani sau chiar mai mult, primăria i-a anunțat că ii va evacua.
Larisa, Andrei și Paula sunt una din familiile pentru care acasă este în imobilul insalubru de la Stadion. Capul familiei s-a stins în urmă cu câțiva ani. Larisa și Andrei sunt doi copii cuminți, care au rezultate bune la școală. Nu au bani de buzunar decât în ziua în care iau alocația. Încearcă pe cât posibil să nu ceară nimic mamei lor. Cu toții trăiesc din cele două alocații de 84 de lei. Paula a încercat de mai multe ori să se angajeze, dar puținii angajatori din Pucioasa vor persoane mai tinere. A pierdut și ajutorul social, în timpul unei internări, pentru că nu a mai putut presa servicii pentru comunitate. În acest condiții, din cei 84 de lei, Paula cumpăra mai întâi caiete, cărți și haine pentru copii și câte ceva de mâncare. Ar face foamea, însă, dacă Fundația Anisia din Târgoviște nu ar fi sărit în sprijinul tuturor locatarilor blocului cărora le asigură o masă caldă zilnic. Doar că nu mai rămân bani pentru chirie, apă și curent. Iar datoriile se strâng și furnizorii au început să le taie. Cele trei suflete nu vor altceva decât să nu fie date afară, pentru că nu au unde să se ducă. Copiii nu pot merge la școală de pe stradă, iar mama lor nu concepe ca ei să nu aibă o educație. Este suficient pentru ei că ceilalți elevi îi marginalizează din cauza sărăciei.
Vasilica are trei fete. Cea mai mică are doar 3 ani, iar celelalte sunt în clasa a V-a și a VI-a. Familia are un ajutor social de 400 de lei, din care au de plătit executorului judecătoresc , pentru că primăria i-a dat în judecată, câte 300 de lei pe lună. Au fost luni însă când nu au putut da această sumă, iar datoriile s-au strâns iar. Au două camere închiriate, iar cu penalități cu tot, au ajuns la 60 de milioane, penalitatea fiind calculată pentru fiecare zi de întârziere. Din camera plină de mucegai, femeia povestește că e decisă ca în ziua când o vor evacua să-și ia copiii și să se arunce de pe bloc. Pare atât de resemnată în această decizie, încât te convinge că așa va face. Cele două camere, deși insalubre, sunt cel mai bun lucru pe care îl poate oferi copiilor, iar dacă și acesta îi este luat nu vrea să mai trăiască.
Nici tânărul Gheorghe nu e într-o situație mai bună. Nu l-am găsit acasă, fiind plecat după muncă. Are un copil pe care trebuie să îl întrețină și trebuie să plătească și o pensie alimentară. Nu are o sursă sigură de venit. Mama lui ne povestește că datoria băiatului s-a dublat după calcularea penalităților. Femeia locuiește în același imobil. A reușit să plătească cu sprijinul cuiva. Este disperată însă pentru băiat și nepot. Copilul este la școală și are nevoie de multe, ea este bolnavă, iar spațiu este prea mic pentru toți tei.
Poveștile lor se repetă în spatele fiecărei uși dincolo de care sunt 12 metri pătrați în care oamenii așteaptă evacuarea ca pe o condamnare la moarte. Spun că la primărie nu-i primește nimeni fiind săracii orașului, de care autoritățile încearcă să scape aruncându-i în stradă. Le este rușine de aparatul foto și de situația în care se află. Primarul Dănuț Bădău nu a putut fi contactat în cursul zilei de joi, 14 mai. Vineri, 15 mai, oamenii spun că au fost anunțați că vor fi scoși din clădire.
Dacă Primăria Pucioasa va face acest lucru va condamna la moarte sau vagabondaj copii de la Stadion. Și asta doar pentru că s-au născut în familii sărace. Suntem convinși că dincolo de orice altă discuție legată de bani și oportunitate, de datorii și păcatele părinților, legea apără dreptul la viață, familie și educație al acestor micuți. Chiar și la Pucioasa!
Facebook
WhatsApp
TikTok
