Campania Interviurile Gazetei continuă cu un târgoviștean care muncește necontenit. Fie că scrie la o nouă carte sau se antrenează pentru o viitoare competiție, Vasile Lupașc este un model pentru cei care vor să reușească. „Un june cu educațiune”, după cum îi place să se autocaracterizeze, Vasile îi inspiră pe cei din jur și îi motivează pentru a face performanță. Este și cazul elevilor cu care a participat la Campionatul Mondial de Arte Marțiale și de la care s-au întors victorioși.
C.D. Povestiți-mi câteva lucruri despre concursul din Italia. Ce înseamnă el pentru un sportiv care se pregătește luni de zile?
V.L. Înseamnă enorm. Finalitatea sutelor de ore petrecute în sală. Acolo timpul se comportă paradoxal. Pare că se dilată și se comprimă în același timp. Fiecare secundă este importantă, fiecare tehnică poate face diferența între locul întai și o clasificare foarte slabă. Dar toată săptămâna de concurs fuge incredibil de repede și apoi durează încă o zi-două până reușești să ieși din atmosfera de concurs. Întotdeauna, a doua zi după concurs ne trezim la fel de devreme și la fel de pregatiți.
La acest Campionat Mondial m-a interesat o singură medalie de aur. Și – Slavă Domnului! – am reușit să o câștig. Este vorba de medalia pe care vreau să o donez pentru a fi scoasă la licitație pentru ajutorarea copiilor bolnavi de cancer internați la Spitalul Fundeni.
Pentru elevii mei medaliile nu au contat. Le-am spus de acasă că ei deja au câștigat. Un an de zile au muncit și slefuit două kata ( exerciții de karate ) și scopul a fost acela de a-și atinge potențialul maxim. Au muncit exemplar și asta a însemnat adevăratul câștig. De aici a venit și relaxarea dinaintea și din timpul concursului. Iar din această relaxare, din această lipsă de presiune s-au născut și rezultatele foarte bune.
C.D. N-ați fost singur la acest concurs, ci cu încă trei elevi de-ai dvs, de care deja ne-ați amintit. Cine sunt ei și de unde au pasiunea pentru acest sport?
V.L. Elevii mei, mai bine zis coechipierii mei, se numesc: Alexandra Brad, Ema Stănculescu și Andrei Pană.
Nu știu de unde au această pasiune pentru arte martial, dar este bine ca o au. Poate îi intrebați pe ei. Sunt copii foarte inteligenți și chiar dacă fetele au doar 10 ani, iar Andrei are 13, sigur veti descoperi niște interlocutori bine articulați, cu povești foarte interesaante.
C.D. Știu că participarea la acest concurs a avut și un scop umanitar. Dați-mi mai multe detalii. Ce urmează, acum după câștigarea concursului.
V.L. După cum spuneam, medalia mea de aur va fi donată Asociației Pavel pentru a fi scoasă la licitație. Cu banii obtinuți și din vânzarea altor obiecte se încearcă amenajarea uni spațiu de joacă în spitalul Fundeni și re-amenajarea cantinei.
În procesul de vindecare este foarte importantă și starea de spirit a micuților internați acolo. Speram să ajutăm prin acest gest minuscul! Detalii despre această campanie și donații se pot face la link-ul de mai jos.
http://pavel.galantom.ro/fundraising-pages/view?id=4439
C.D. Aș vrea sa ne spuneți mai multe despre planurile tale de viitor. Ce urmează atât din punct de vedere sportiv, cât și din punct de vedere scriitoricesc?
V.L. Voi continua să lucrez cu acești elevi și sunt convins că vor progresa la fel de frumos ca și până acum. Pe plan literar lucrez la volumul primul volum din trilogia Furia Zimbrului, despre Ștefan Cel Mare și la volumul doi al lucrării Marea Carte cu Eroi. În plus, mai lucrez la …ce mă taie capul în momentul respectiv. Altfel unde ar fi farmecul vieții de scriitor? Așa se nasc alte lucrări, colecții de povestiri istorice și un roman despre care vom vorbi mai mult în curând.
C.D. Cum se împacă viata sportivă cu cea scriitoricească și de unde pasiunea pentru cele două?
V.L. Absolut perfect! După câteva ore petrecute la calculator, nu-și dorești altceva decât un antrenament la sacul de box sau de alergare pe stadion. Iar după orele istovitoare în sală, lucrul la o nouă carte pare relaxare curată.
Facebook
WhatsApp
TikTok
