Tanti Lizica își scutură părul scurt și trage adânc în plămâni. Fum. Ne mai zice una din chitară. Caloriferul e rece, dar o ascult. Dă drumul uneia răgușite și mai scoate un pic limba afară. Să fie mai personal.
Am mai ascultat-o și-n alte dăți și mi s-a părut cam afectată. Am descoperit-o astă-vară când îmi toceam creierii pentru o sesiune amărâtă. Nici nu ne-am împrietenit atunci. În toamnă mi-a cerut cererea de cazare. N-am mai suferit-o. Ne-am întâlnit binișor când se crăpa de primăvară. Atunci a început să mă colinde. În spaniolă.
Tanti Lizica n-o duce bine. Ea păzește. Căminul de te-miri-cine. Când a ginit vreun pseudo-simpatizant l-a și trimis la Carrefour după țigări sau ciocolată. Mi s-a parut că tare-ar mai vrea să trăiască. E ținută-n loc de-o slujbă de paznic. O s-o întreb de vorbă. O dată.
Are un nepot. Cu ochi mici-îngălbeniți. Se poate să fie și măritată. E femeie zdravănă: vorbește tare și scuipă. Când n-o vede nimeni.
Tanti Lizica știe că e o tanti interesantă. Poartă colanți și cizme cu toc. Și cântă la chitară. Iar. În femeia asta se ciocnesc. Mulți de parcă.
Când iese din tură se duce la biserică. Zice că e bine. Pleacă. Și-și aprinde alta. Acasă nu știu ce face. Poate e mamă.
Femeie ascuțită și cam grasă în șolduri. Și colanții n-o prind. De la ciocolată. Uneori se boțește la mine. Săru’ mâna, zic. Și mă lasă în pace.
Habar n-are că am strâns-o aici. Am să-i spun. O să se-amărască-n colanți. E totuși o tipă interesantă.
ALEXANDRA MOCANU este studentă la Facultatea de Litere, Universitatea BUCUREȘTI, dar, peste toate, e absolventă de CARABELLA…