cineva invizibil mă pălmuieşte
Iarăşi o
sâmbătă goală.
Pe cadranul unui
ceas din
unirii
ora cinci
e pictată cu negru.
Cineva invizibil mă
pălmuieşte. Merg
puţin aplecat, ca
un brancardier obosit
care se poartă pe
sine însuşi spre
casă.
Ca şi cum
aş avea
casă. Ca şi cum
m-ar aştepta undeva
o cameră albă de
sanatoriu, unde
se vorbeşte numai în
şoaptă, iar paturile au
cearşafuri curate. Unde tu
mă astepti în
haine albe de
infirmieră. Cu coapsa
fierbinte ca ceaiul de
tei al unei
fetiţe bolnave.
eu
Oamenii onorabili
poartă sacouri
impecabil călcate şi
işi plătesc
telefonul la zi. Se
spălă pe dinţi. Nu
fac dragoste
decât cu
nevestele lor. Sunt
doctoranzi în
ştiinţe politice şi
poartă sub limbă
o bilă
strălucitoare si
neagră de cauciuc.
Ce bine
că Dumnezeu
nu m-a făcut
un om onorabil. Îmi vine
să scot limba la ei. Să le
arăt şezutul meu
slăbănog
pe care mi-am
tatuat declaraţia de
independenţă.
cântec despre oastea lu Igor
Igor e
vodca sinucigaşilor.
O înghiţi
ca pe-un pui
viu de arici
pe care ţi-l aduce un
chelner slinos
pe o farfurioară de
plastic.
Igor
e cea mai ieftină votcă.
Beau şi eu igor.
Şi îi văd pe toţi ceilalţi
clienţi ai
localului
cum îşi ţin ficaţii în palme
ca pe nişte bucăţele de carne stricată
cu care ar încerca să ademenească
o pisică jigărită şi galbenă
Hei, unde-s zombi nebunul
care ieşea la cerşit
şi sorin inginerul şi alec dascălul de
matematici
şi nea bobo şi scaramouche şi oarţă lăutarul
şi oacă şi leu şi trombonică ţiganul
care ne cânta la trompetă zaraza?
Ăştia bărbaţi!
Îşi purtau
moartea în
buzunar
ca pe-un pachet ieftin de mărăşeşti
şi nici unul din ei
nu mai face
umbră pământului,
nu mai face de mult
umbră pământului.
Le-au ros şobolanii
degetele de la
mâini şi
picioare, iar viermii
le mai caută şi acum
printre dinţi
resturi de
mâncare şi băutură.
Uneori ne dăm mâna.
Încercăm să vorbim.
Urinăm în tufișuri.
Facem ușoare
încercări de socializare.
inginerul
În noaptea când a
murit inginerul
nici o stea nu s-a
clintit de la locul ei.
Beţivii din rahova
au băut ca de obicei
până la ora închiderii.
Au bătut încruntaţi
cărţile de şeptic
ameninţându-se pe
furiş cu cuţitele.
Nu se vedea nicăieri
nici servieta cu
diploma lui jerpelită
pe care obişnuia
să o treacă din
mână în mână,
urlând că a fost
inginer şi
şef de şantier.
Nu-l credea nimeni.
Se obişnuise să fie
umilit şi bătut.
Acum probabil că
îi arată lui Dumnezeu
diplomele lui zdrenţuite.
Aşteptând poate
să-i mângâie fruntea
urâtă şi cheală
fetele alea din
saint-malo
cu ochii lor
de culoarea
apei de mare.
Visând
o bucată mică de
pâine şi
o bucată
mare de
carne.
Încercând să
desfacă cu dinții
o conservă americană.
Ținându-și
inima între degete ca pe un
carnet roșu de
bolșevic.
Str. dumbrava nouă nr. 6
Aş putea să deschid
în camera mea
un muzeu al
deşertăciunii. Mormane
mari de hârtii. Stive de
cărţi. Tabloul bunicului
care a fost ofiţer de
husari într-o
garnizoană de la
marginea vienei
şi a văzut într-o noapte
şobolanii din prater
ieşind din ascunzători.
Urma unei mâini de
femeie pe
peretele cenuşiu.
Sticle în care vinul
s-a făcut gros şi
negru ca smoala.
Scrumiere cu
cenuşa ţigărilor
fumate aici în
ultimii treizeci de
ani. Covorul
care miroase
a praf şi a
bătrâneţe. Hainele mele
azvârlite pe jos
după o noapte
crâncenă de beţie.
Întunericul cald
ca o burta de
şobolan. Şi paznicul care
brusc aprinde
lumina.
noaptea când a plecat svidrigailov
E noaptea aceea
când marea seamănă cu
o baltă de păcură,
iar la telefonul tău
îmi răspunde
o voce străină.
Acum cineva te iubește
grăbit și mecanic
ca un bărbat care tocmai
își spală șosetele.
Nu, el n-a vrut să afle
gustul sexului tău
și nici
nu ți-a
desfăcut părul.
De fapt
în noaptea asta
tu nici nu ai
păr, ești tunsă la
piele ca un
ocnaș,
iar coapsele tale
seamănă cu o haltă din bărăgan
de unde
trenurile doar pleacă.
Chiar și
sexul tău s-a chircit:
parcă ar fi
ochiul unui lepros.
Într-o noapte la fel de posacă
a plecat svidrigailov
definitiv în
america.
Barmanul număra
niște bani,
iar golul râdea
în spatele meu.
dacă aș ști să pictez
Dacă aș ști să pictez
aș picta numai
prostituate
bătrâne
care-și pipăie pe sub fustă
varicele cu discreție
și spun despre viață
că e ca abatoarele alea
magnifice din chicago
în care intră un porc
cât se poate de viu
iar după zece minute
iese o conservă de carne
inodoră și insipidă.
de obicei în septembtie
Femeile te părăsesc
de obicei în septembrie
când tristeţea-nfloreşte
pe buzele lor ca o
crizantemă de aur,
când îşi trag peste coapse
nişte cizme de cauciuc
care le ajung
până aproape de şolduri,
iar sânii lor
sunt mai lăsaţi şi mai moi,
ca nişte plante de apă.
Septembrie este luna
când bătrânii ascuţitori de
cuţite obţin
cele mai substanţiale profituri.
Şi când samuraii,
după ce privesc cu atenţie
la poziţia aştrilor
hotărăsc că e vremea
cea mai propice
ca să-ţi faci harakiri.
Iar ochii femeilor par
în cea mai aurie
dintre lunile anului
două săbii tăioase
de samurai,
tocmai bune
ca să-ţi spintece măruntaiele.
Aşa e-n septembrie:
am auzit într-o
zi uşa trântindu-se
brusc,
m-am uitat la
chiuveta
plină de
vase murdare
şi am şi început să mă simt
un bătrânel nu prea simpatic, cu
uşoare
scăpări de memorie.
în ziua aia de august
Pesemne
femeile
din familie
îţi şi pregătesc
rochia de mireasă
gândindu-se la un ginere
gospodar şi cu venituri frumoase.
Ce păcat că
ţi-ai prăpădit
o parte din viaţă
în tovărăşia unui beţivan cam ursuz
care obişnuia să-şi picteze
pe ferestrele caselor de nebuni
propriile intestine!
Se şi gândesc
la tortul de nuntă, care
trebuie să fie
fantastic
de mare, enorm, aproape cât
piramida lui keops,
caci, iată,
rebela familiei
a revenit în sfârşit
la sentimente mai bune.
Nunta ta o să fie
într-o zi insorită de august.
Îţi doresc să te măriţi cu un bărbat cumsecade
care să aducă leafa acasă până la ultimul chior,
să nu fumeze, să nu bea, să nu umble la curve
şi să-ţi dăruiască (cel puţin o dată pe saptămînă)
măcar, dacă nu bijuterii sau parfumuri,
un buchet mare de trandafiri.
O să aveţi poate
şi trei fetiţe
pe care le-aţi putea boteza
(de ce nu, că tot sunt la modă
numele curioase)
niña, pinta şi santa maria.
Iar în ziua aia de august
de care îţi zic
trimite-mi şi mie, te rog,
o farfurie cu puţină colivă
Trimite-mi și mie, te rog,
cartea aia a ta
despre nimfomanie.
timp liber
Nu poți să
scrii toată ziua
așa cum nu poți
să bei toată ziua
ai și timp liber
atunci te
scarpini în fund
și urli
din adâncul bojocilor:
viva la vida!
Lasă, stai liniștit.
La noapte
poate te mănâncă
păianjenii.
Facebook
WhatsApp
TikTok
