Eram fluturi
M-a trezit un gând
în care nu-ți trimesesem
spectactacolul florii de cireș,
aruncat în curtea mea, de
creatorul lucrurilor perfecte,
ademeniri parfumate
ale unui sentiment uscat astăzi
dar atât de fierbinte
în alte timpuri, în care toți
puteam zbura
și nu eram fluturi,
pentru un anotimp
în care mă iubeai.
Zâmbetul dispare
Sub tălpile gândurilor,
prea rar cuvinte, inmugurește
primăvara, într-un anotimp
care a sărit etapa iubirii.
Pretenții, acceptări de circumstanță
păstrează sentimentul fragil
ajuns pe holda privată
destinată altei culturi,
unde își face loc
din ce în ce mai des
durerea.
Este primăvara,
privesc în urmă acolo
unde zâmbetul dispare.