În seara asta sunt fericită. Mă simt bine şi m-a cuprins aşa un sentiment de libertate… Sunt liberă – e aerul curat de seară, e albastrul vopsit de deasupra, sunt neoanele ruginite ce luminează patetic; sunt eu cea care râde acum. Râd fără a fi ironică şi râd când aud zgomote ridicându-se spre fereastra, pentru a suta oară, larg deschisă.
Nu am dormit bine noaptea trecută şi sunt convinsă că nu o voi face nici în cea care vine cu fiecare nuanţă mai închisă spre orizont. Mi-e prea cald şi simt că mă sufoc – ochii deschişi îmi dau o oarecare siguranţă că nu o să rămân fără suflare. Îmi place să stau pe muchia patului, cu o mână atârnând proastă pe parchetul rece şi să mă imaginez în locuri; în multe locuri şi în multe situații.
Și cât de bine îmi ies toate. Mai privesc negrul tavanului, apoi mai zâmbesc şi apoi o mai strig pe sora mea – să verific dacă doarme. Doarme. Îi aud respiraţia regulată urcând şi coborând note şi sunete; sunt de pian! Mi-o imaginez căci nu o văd. E albă şi stă, ca întotdeauna, ghemuită – ghemuită. Încerc să o iau de mână, dar şi-o retrage speriată; visează urât.
Și ştiu că ține la mine. Nu mi-a spus-o niciodată, dar ştiu eu… Văd asta în toată sensibilitatea ei, sensibilitate de care eu am nevoie. Ține la mine… mă iubeşte pentru că sunt puternică şi uneori mă gândesc că şi ea ar vrea să fie – de-asta are nevoie de mine.
Îi admir parfumul bărbătesc tare – îi place pentru că o face să nu se mai simtă vulnerabilă; îi dă încredere şi o face să-şi ducă la capăt rolul de „aia mai mare”. Aia mai mare… e atât de mică acum că stă aşa chircită cu mâinile la piept, parcă rugându-se fierbinte! Se roagă mult. Eu nu. Ea crede în ceva. Eu de-abia îmi amintesc că trăiesc.
Plânge uneori pe tăcute – ca o şoaptă uşoară. A învățat să plângă mai rar. Eu am învățat să plâng de nervi – singură în cameră, lovind tocul ferestrei cu pumnul şi ţipând cu gura închisă. Ea râde frumos; un râs sănătos, molipsitor, iar eu nu. Al meu e forţat, flegmatic, ca o bătaie de joc.
Ea este… iar eu nu.
E aproape blondă, cu ochi deschişi şi ciudați, schimbători. Eu, brunetă cu ochi negri, tăioşi.
Ea – înger bun cu piele catifelată; eu – aproape demon cu privire întunecată.
Facebook
WhatsApp
TikTok
