Mamei mele,
S-a născut într-o familie săracă, a crescut mulțumindu-se cu puțin, lăsând mereu ca frații mai mici să aibă puțin mai mult, să le fie mai bine decât ei. S-a dus la școală și a învățat bine, pentru că era deșteaptă, era bună pentru că nu putea să fie altfel. S-a căsătorit și a avut două fiice pe care le-a crescut cu dragoste și simplitate. Era o femeie obișnuită, modestă, emotivă, iubitoare, cu dragoste pentru cei triști, flămânzi sau însingurați. Nu avea nevoie de mare lucru ca să fie mulțumită și nu știa să trăiască altfel decât muncind. Trecuse de prima tinerețe și încă se mai gândea cu drag la satul în care se născuse, loc pe care continuă să-l numească „acasă”. Revenea acolo uneori și trăia zilele ca și cum n-ar fi plecat niciodată, reintra în ritmul satului ei atât de iubit.
Era fericită, nu mai avea vârstă, trăia prezentul. Cu trecerea anilor, în limbajul ei s-au reașezat oltenismele, pe care, oricum, nu le pierduse. Încă de tânără a fost înțeleapta familiei. Atât părinții, cât și frații ei se raportau la părerile ei cumpătate și pline de bun simț și, cândva, tempera răutățile surorii ei față de noră, pe care o mâhnea fără rost. N-a fost niciodată lacomă de bani sau alte bunuri, n-ar fi luat niciodată nimic din ceea ce nu era al ei și n-ar fi căutat ceartă pentru nimic în lume.
A pierdut oameni dragi, când avea 36 de ani soțul, după ce a împlinit 80 de ani, fiica mai mică… Suflet făcut țăndări, minte rămasă întreagă… Acum merge cu un cadru din aluminiu, dar e la datorie, nu contează că au lăsat-o puterile, că a obosit, că ar fi timpul pentru altceva. Cu trupul împuținat și cu sufletul plin de dragoste spune în fiecare dimineață „că se simte bine”. Ea știe că are în grija ei oameni pe care îi iubește, o vecină mai neputincioasă, o alta singură și dezorientată, ea știe că trebuie să fie de folos. Știe chemarea lui Iisus ( Matei, cap.11, versetele 28-30 ): „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară”.
Era? Este… Mama…