„Am uitat să conversez, să râd, să vorbesc…” ( Ion D. Sîrbu )
Într-un-ul din ultimele texte pe care a mai apucat să le scrie Ioan Petru Culianu ne transmite (ne spune!) că mintea noastră, deoarece funcționează prin intermediul unui număr indefinit de combinații derivate dintr-un număr mic de reguli de bază, se comportă asemeni unei mașini digitale.
Dacă adevăratele mașini digitale se hrănesc cu programe, literatura cu literatură (vezi Umberto Eco), atunci mințile noastre se hrănesc cu mințile altor minți. Firește că, dacă orice produs al minții poate fi privit ca un set de operațiuni de acest fel, produsele minții fiecăruia dintre noi va depinde de programele pe care le rulăm.
Rulăm religie, producem devoțiune. Introducem știință, obținem tehnologii. Rulăm mitocănie, ne înecăm în mitocani.
Deci putem încheia tot cu vorbele lui Ion D. Sîrbu, acest adevărat optimist nemântuit: „ tot ce a fost lumină și inteligență în ființa noastră acum este o boccea jalnică de obsesii meschine pe care le cărăm, într-o roabă, ca niște robi, spre neant sau moarte… vai nouă, învinșilor!”.
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…