M-am hotărât să las o vreme la o parte istoria Târgoviştei, pentru a vă relata o pagină din istoria unui oraş în care, pentru un timp, am avut privilegiul de a poposi: Pucioasa-locul în care am ales să predau istorie liceenilor pentru doi ani.
Pentru a fi oarecum în ton cu caracteristicile vremii din ultimele săptămâni, când ploi, furtuni şi grindină au tot lovit localitatea, mă opresc asupra unui fapt petrecut în luna mai a anului 1941, când, urmare a ploilor abundente şi a alunecărilor de teren, existenţa izvoarelor de apă sulfuroasă era serios ameninţată. Iată de ce, din teama de a nu pierde turiştii veniţi în staţiune la tratament, Primăria oraşului hotăra să acopere izvoarele, cu un pod gros din lemn de stejar şi totodată, să construiască un dispozitiv de scoatere a apei dintr-un puţ colector, pentru realizarea căruia fusese achiziţionat un electromotor.
Doar o lună mai târziu, noi alunecări de teren lăsau oraşul fără apă potabilă. Situaţia a fost remediată prin ajutorul dat de armata germană, care a pus la dispoziţia administraţiei locale, 40 de soldaţi, timp de 2 zile.
Trecând la lucruri mai frumoase însă, precum şi în virtutea bunului obicei de a vă scrie despre restaurante şi meniuri de-a lungul vremii, trebuie să vă spun că în aceiaşi ani, restaurantele din oraş erau obligate să respecte anumite meniuri, care difereau în funcţie de zilele săptămânii. Astfel lunea, ca şi sâmbăta sau duminica exista un meniu fix pentru prânz, compus din mezeluri, o mâncare cu carne şi o friptură şi un altul pentru seara, constând din supă, ciorbă cu carne sau mâncare de legume, o mâncare sau o friptură şi un desert „indigen”.
De marţi până vineri însă, se puneau la dispoziţia clienţilor, doar feluri preparate cu carne de pui, răstimp în care era chiar interzisă comercializarea cărnii de porc şi de vită. Interzise erau, de asemenea, sacrificarea viţeilor sub doi ani, ca şi a porcilor sub 80 de kg.
O friptură din muşchi de porc costa 36 de lei, la un restaurant cls.I, acelaşi preţ avându-l în primăvară, un kg de zahăr. Acesta ajungea să coste, în decembrie, 43 de lei, ca urmare a inflaţiei, iar un litru de ulei costa tot atunci, 72 de lei, faţă de 64 de lei-preţul pe care îl avusese în martie. În oraş existau patru restaurante cls.I: ale lui Stelică Banu, Grigore G. Grigorescu, Iancu Andreescu şi cel al lui Ion Ionescu. Turiştilor sosiţi la băi, li se puneau la dispoziţie taxiuri sau trăsuri, care-i duceau de la gară la hoteluri, contra aceleiaşi sume, de 20 de lei.
La sfârşitul anului 1941 se întâmpla un fapt notabil, întâlnit uneori şi azi: locuitorii oraşului cereau Ministerului Afacerilor Interne, transformarea oraşului, în comună, motivându-şi cererea prin existenţa unor impozite prea mari.
Facebook
WhatsApp
TikTok
