ortooxacell kiss2022.gif Flax

Povești de viață: Patru dâmbovițence, despre cât de greu este să fii student în Anglia

În fiecare an, zeci de studenți dâmbovițeni pleacă la studii în străinătate, cu încrederea că își vor contrui un viitor mai bun, chiar dacă viața într-o altă țară nu este ușoară, iar familia și prietenii nu le mai sunt aproape.

Am ales să stăm de vorbă cu patru tinere dâmbovițence, acum studente în Anglia, despre greutățile pe care le-au întâmpinat și despre cât de ușor s-au adaptat la noul mod de viață.

andreea 2_640x480

 Andreea Sima: „Studentul român este înzestrat cu o inteligență specială și cu un bagaj de cunoștințe pe care niciun alt student nu le are”

Prima dintre tinere se numește Andreea Sima, o târgovișteancă pentru care multe lucruri s-au schimbat într-un an de zile, de când a plecat la studii în Anglia, la Middlesex University. „A trebuit să mă adaptez la o viață nouă, complet diferită. Evident, am învățat și ce înseamnă să ai greutăți și să știi să treci peste ele. Acomodarea cu sistemul de învățământ nu a fost grea pentru mine, mai ales pentru că au un sistem interactiv și bazat foarte mult pe practică. Adaptarea la viața din Londra, în schimb, a fost extrem de grea pentru mine.Viața aici este extrem de scumpă”.

Andreea spune că sunt multe diferențe între modul nostru de viață și modul lor de viață, însă cea mai frapantă este aceea a  salariillor foarte mari ale englezilor: „Pentru ei nu este un lux să se ducă într-o zi la magazin și să își cumpere ultimul model de tabletă, spre exemplu. Nu prea au griji și nici probleme pentru că, pentru ei, sistemul funcționeaza perfect”.

În ceea ce privește sistemul de învățământ, tânăra s-a acomodat, chiar dacă se simte discriminată pentru că este româncă: „Am foarte multi colegi români la facultate și sunt extrem de deștepti. Despre o fată mi-am dat seama că este româncă după modul în care interacționa la un seminar. Era un fel de competiție între noi și apoi mi-am dat seama că e romancă. Suntem niște studenți foarte competitivi și foarte dezghetați, deși venim dintr-o țară în care sistemul de învățământ este bazat mai mult pe asimilare de informații și mai puțin pe dezvoltarea și exprimarea opiniilor personale. Am întâlnit foarte puțini studenți britanici. Spre exemplu, eu cunosc doar doi studenți britanici. În rest, am cunoscut doar „britanici” cu numele, în fapt, ca naționalitate, indieni, pakistanezi, lituanieni.. Se distrează atunci când sunt extrem de băuți, se droghează și cam atat. Nu prea au cultura noastră de a dansa, de a se simți bine, pentru că ei toată seara sunt într-o stare de euforie și nu prea înțeleg nimic. Nu îmi place faptul că sunt discriminată, ca și român. Nu îmi place că trăiesc printre oameni-roboți, așa îi numesc eu. Oamenii de aici funcționează ca niște mașinării reci pe care nu prea le interesează circumstanțele sau explicațiile suplimentare, care au niște date și trebuie să le respecte orbește. Spre exemplu, nu îi interesează că eu sunt studentă româncă și că nu am bani, dacă Guvernul a spus că românii nu pot munci, nimeni nu muncește. Nu îți convine, pleacă în țara ta. De fapt, acesta este și scopul lor. Din punct de vedere academic, nu este greu. Studentul român este înzestrat cu o inteligență specială și cu un bagaj de cunoștințe pe care niciun alt student nu le are. Aici pot lăuda sistemul de învățământ din Romania care, deci, este catalogat ca fiind neproductiv, scoate oameni care au cunoștințe în aproape toate domeniile. De multe ori, am fost lăudați pentru faptul că nu ne-am limitat, așa cum fac ei, la studierea în liceu a unei singure materii. Este greu financiar pentru studentul român de rând, care nu are părinți parlamentari, primari sau oameni de afaceri. Este greu pentru cei care nu au bani, pentru că trebuie să muncească din greu pentru chirie, mâncare și transport și, cu toate astea, să facă față cursurilor și cerințelor universitare.

Andreea lucrează part time și spune că i-a fost  extrem de greu să își găsească de muncă. „ Se poate, dar este extrem de greu. În primul rând este greu să găsești, apoi este greu să fii concentrat și să fii foarte bun în ambele. Piața muncii aici este extrem de competitivă. Este foarte greu să gasesti pe cineva care să înțeleagă că trebuie să lipsești pentru că e sesiune, spre exemplu”, mărturisește tânăra. 
Studenta beneficiază de o „bursa”, pe care o va da înapoi la terminarea facultății, un împrumut de la statul englez pentru taxa de școlarizare. În afara acestuia, a primit câteva burse de merit (pentru rezultatele la examene), dar nu a beneficiat direct de ei. Nu au vrut  să îmi dea banii cash, ci mi-au diminuat datoria, în loc să îmi vireze banii în cont. Este frustrant când vezi cum iau ei decizii bazându-se doar pe naționalitatea ta.
Andreea nu a venit acasă, în țară, decât o singură dată, pentru că nu își permite: „De când am ajuns aici, am fost acasă o singură dată. Mi se rupe sufletul că trebuie să stau aici, doar pentru că trebuie să fac bani să mă întrețin. Tatal meu mi-a făcut o surpriză foarte frumoasă anul trecut, a condus 3000 de km să îmi spună la mulți ani”.
Cu toate greutățile cu care se confruntă, însă, tânăra vrea să se întoarcă în România, după absolvirea facultății și a unui master, pe care vrea să îl facă, însă, în Franța. ” Vreau să mă întorc în România să îmi clădesc o carieră. Sunt de parere că noi, cei care am avut șansa să studiem aici și care am văzut ce înseamnă seriozitatea și profesionalismul, noi suntem cei care trebuie să ne întoarcem și să încercăm să schimbăm ceva. Am plecat de acasă cu gândul că voi veni în Marea Britanie să le „fur” cunoștințele și să vin acasă, să îmi ajut oamenii. Vreau să fac asta, pentru că vreau să văd o schimbare în mentalitatea românească”.
În afara cursurilor de la facultate, Andreea este implicată într-o campanie de conștientizare. Mai exact, tânăra are o rubrică într-un ziar online al românilor de acolo și încearcă să pună punctul pe „i” cât de mult poate, așa cum spune ea, în legătură cu problemele pe care le întampină românii de acolo. „Mă supără foarte tare atunci cand mai văd oameni care apar la tv și spun că romanii nu au nicio grijă aici. Este complet fals. Am ascultat sute de povești de viață și vă pot garanta că oamenilor le este extrem de greu și că autoritățile noastre nu fac NIMIC pentru a acorda un sprijin acestor comunități”, mai spune tânăra.
andreea caraveteanu_640x480
Andreea Caravețeanu: „Sprijinul primit din partea profesorilor face ca adaptarea să nu reprezinte un obstacol de netrecut”

O altă studentă dâmbovițeancă plecată la studii în Anglia este Andreea Caravețeanu, studentă la Universitatea  Westminster, pentru care acomodarea la noul mod de viață și la cerințele englezilor a fost una firească, spune ea. „Plecarea la studii nu înseamnă decât un zbor către Londra, dar și parcurgerea unui traseu spre maturitate, independență și încredere în sine. Toate acestea mi-au schimbat în primul rând viziunea asupra vieții și atitudinea față de oameni. În fața unei lumi diverse, în a cărei fibră firească se împletesc armonios valori de etică și morală, nu poți decât să te simți binecuvantat că ai putut alege această cale. Nu mi-a fost greu să mă adaptez, datorită oamenilor pe care i-am întâlnit. În primul rând, relația profesor- elev este mult mai apropiată. Corespondența prin e-mail sau orele programate în afara cursurilor pentru a –ți fi explicate nelămuririle legate de temele studiate sunt lucruri firești la Universitatea Westminster. Într-o astfel de situație poți spune fără teamă: –Domnule, nu stiu, vreau să mă ajutați, vreau să îmi explicați, nu încerc să fac un lucru de cârpeală, doar pentru a ști că l-am făcut, prefer să-l fac bine odată ce mi se explică exact. De aceea, sprijinul primit din partea profesorilor face ca adaptarea să nu reprezinte un obstacol de netrecut.

În al doilea rând, cursul de PR de la Westminster este unul internațional, adunând studenți din toate colțurile lumii care se confruntă cu diferențe culturale și sociale. De aceea, toți sunt dornici să își facă prieteni și să cunoască oameni și culturi noi. Universitatea contribuie și din acest punct de vedere prin organizarea de targuri, numite ‘Fresher’s Fair’, la începutul anului, unde studenții sunt invitați să se înscrie în diferite societăți de sport, politică, radio/TV, fotografie sau dans. Implicându-te în activitățile desfășurate în cadrul acestor societăți, nu îți mai rămâne timp să te simți singur”, spune Andreea.

Tânăra are mulți prieteni români în Anglia, despre care spune că s-au transformat în a doua a familie.

Spre deosebite de colega sa, tânăra nu crede că sunt diferenţe majore între modul nostru de viaţă şi modul lor de viaţă,  deși recunoaște că sunt unele aspect care diferă, care nu au șocat-o și nici nu au descurajat-o, dar „au edificat, au restaurant încrederea în sine și în oameni. Mi-am îndrepat privirea către o lume în care pot să cresc frumos și care îmi va contura o carieră de succes”.

Andreea spune că, atunci când vine vorba de distracție în timpul studenției nu crede că naționalitatea reprezintă un criteriu de diferențiere. „Pe lângă ieșiri în Pub-urile din centrul Londrei, petrecerile în campus sunt cele mai populare printre studenții britanici”.

Și în ceea ce privește societatea engleză, Andreea are o opinie vizibil diferită față de colega sa Andreea Sima: „Nu intenționez să conturez imaginea unei societăți perfecte și fără cusur, pentru că nu cred că există, însă până în prezent nu m-am confruntat cu situații incomode pe care să le amintesc acum. Eu m-am acomodat foarte ușor pentru că am căutat în permanență aspectele pozitive în societate și din care pot învăța. Personal, nu mi-a fost greu, pentru că în bagajul meu am găsit îndeajuns de mult curaj, ambiție și energie pozitivă încât să pot înfrunta cu brio provocările”.

Deși cazarea, trasnsportul și alte cheltuieli sunt susținute de familie, Andreea a obținut un împrumut de la guvernul britanic pentru a plăti studiile, iar bonusuri primește în timpul vacanțelor, când poate lucra. „Deși în timpul anului universitar, programul este foarte încărcat, îți poți găsi un job part-time; depinde de prioritățile fiecăruia”.

După absolvirea facultății, tânăra vrea să urmeze și studii universitare de masterat în Marea Britanie, însă nu știe dacă își va clădi o carieră tot aici sau se va întoarce în țară, urmând să  analizeze opțiunile la momentul respectiv.

miruna_640x480

 

Miruna Belea: „Marea Britanie e o țară în care învățământul superior e una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale economiei”

 

Miruna Belea studiază în Marea Britanie ebraică și germană, iar acum se pregătește pentru un an în Israel și în Germania.

Tânăra spune că nu crede că viața i s-a schimbat foarte mult de când a plecat la studii în Anglia: „Pot să spun doar că am învățat foarte mult : am învățat să accept culturi și obiceiuri care pentru mine nu au logică, să citesc eseuri prin ochii profesoarei mele de germană, să îmi impun singură limite și să am grijă de mine în lipsa mamei, să privesc România « din afară » și să o redescopăr nu ca pe o țară săracă din estul Europei, ci ca pe un factor definitoriu din personalitatea mea. Avantajul a fost că în relațiile interpersonale am luat-o de la zero, într-un mediu în care nu există prejudecăți de niciun fel, sau cel puțin, daca există, ele nu efectează comunicarea. Am avut deci oportunitatea de a mă împrieteni cu oameni din toată lumea și de a promova prin mine însămi, cultura românească. Pe plan academic, am învățat să fiu foarte meticuloasă și bine organizat. Marea Britanie e o țară în care învățământul superior e una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale economiei. De aceea, cred că nu exagerez când spun că există o integrare sistematică în societatea britanică. Fiecare universitate are o echipă destul de consistentă și bine pregătită care se ocupă la începutul fiecărui an academic de studenții nou-veniți și organizează activități de socializare dintre cele mai interesante. În primele două săptămâni în Manchester, principala mea ocupație a fost „împrietenirea” și participarea la petreceri și evenimente. Cu alte cuvinte, nu am avut timp să nu mă adaptez. Adaugă la asta și firea deschisă a britanicilor și faptul că un număr consistent de studenți fie sunt cetățeni englezi de alte etnii, fie vin din alte țări să studieze, deci sunt în aceeași situație ca și mine. Din acest punct de vedere, Marea Britanie e țara unde, cel puțin în mediul academic, poți găsi cu ușurință un loc comfortabil, în ciuda faptului că provii dintr-o țară cu o cultură destul de diferită”.
Tânăra spune că are prieteni, chiar dacă puțini sunt români: „Românii care nu au locuit în străinătate își imaginează comunitățile românești din diaspora ca un furnicar din care românii nu ies decât să își procure mâncare. În realitate, societatea românească nu este una omogenă. Cele mai mari șocuri culturale le-am avut în compania românilor, tocmai fiindcă nu mă așteptam să existe interese, aspirații, păreri politice și religioase atât de diferite. Români sunt mulți, la universitatea din Manchester de ordinul sutelor. Prieteni români am destul de puțini, ceea ce dovedește că naționalitatea nu e criteriul de urmat în a-ți alege compania. În general, prietenii mei sunt din departamentul de limbi străine, nu foarte popular printre noi”.
Spre deosebire de colegele ei, Miruna ne descrie astfel modul britanic de viață: „Modul de viață ar trebui raportat mai degrabă la condiția socială decât la nașionalitate. Profesorii merg la teatru și la operă, cei religioși la biserică sau la moschee, cei din straturile sociale mai joase în barurile din suburbii. Diferențele pe care le-am observat în general în societate sunt legate de atitudinea față de viață, serviciu și ceilalți. În comparație cu noi, britanicii sunt foarte răbdători și politicoși și în majoritatea joburilor în domeniul public nervozitatea e aproape interzisă. În același timp, nu sunt dispuși să lucreze la fel de mult ca un român, programul de lucru e mai scurt, au o tendință spre lenevie care face mâncarea semipreparată exagerat de scumpă și nu de foarte bună calitate și activitatea lor preferată e băutul în pub. Șocuri culturale am avut la tot pasul. Vestimentația extravagantă a majorității studenților pe care nu pot să o adopt, faptul că orașele mari sunt periculoase noaptea și parcurile închise, zgomotul și ploaia constantă ar fi câteva dintre lucrurile cu care nu mă pot obișnui”.

Despre cum se distrează studenții britanici, Miruna spune: “Studenții britanici” e un termen foarte vag, dacă luăm în considerare toate categoriile sociale și culturale ale societății britanice. Studenții europeni, seculari și moderni preferă să se întâlnească în puburi, să asculte muzică. Alcoolul joacă un rol principal în distracție. Se organizează petreceri atât în cluburi, cât și în cămine, pe care noi, românii din clasa mijlocie, le privim cu oarecare rezervare. Substanțele etnobotanice sunt și ele farte populare printre studenții de acest fel. De cealaltă parte, există tineri conservativi, religioși, povenind de obicei din culturi orientale, care se distrează « cuminte ». Un număr mai mic de studenți aleg să facă parte din echipe sportive, corul universității sau să realizeze proiecte extrașcolare pe cont propriu. În ceea ce mă privește, nu am foarte mult timp rămas pentru distracție, dar când am îmi place să mă duc la concerte, cinema sau să ies cu prietenii în oraș la celebrele restaurante « all you can eat » chinezești, care au reduceri substanțiale pentru studenți.
Cu toate acestea, studenta spune că pentru ea nu a fost greu și cunoaște mulți pentru care studiul în Marea Britanie e mult mai ușor: „Românii cre vin să studieze în Anglia sunt deseori mai bine pregătiți decât media, învățământul românesc nu e cu nimic mai prejos decât cel european și în mare parte suntem apreciați ca fiind foarte muncitori. Studenții la științe exacte cunosc materia din primul an de facultate încă din liceele românești”.

Miruna beneficiază de bursă și lucrează, dar spune că niciuna dintre cele două surse de venit nu îi acoperă în totalitate cheltuielile: „Pentru studiile de licență nu există burse consistente decât pentru studenții cu cetățenie engleză, cele câteva sute de lire pe care le-am primit la sfârșitul anului școlar pentru rezultate nu ar acoperi decât un trimestru din cazare, iar serviciul meu de ambasador al universității nu este unul fix, cu salariu lunar, lucrez la diverse evenimente, când îmi permite timpul. Din punctul meu de vedere, serviciul e binevenit, atât timp cât studentul nu se așteaptă să își acopere toate cheltuielile lucrând. Altfel, ar ajunge să lucreze 30 de ore săptămânal și să neglijeze studiile. Deși la universitate sunt relativ puține ore de curs (15-20 pe săptămână), studiile de licență, fiind academice, necesită foarte multă cercetare și lucru independent. Capcana cea mai mare e să crezi că, petrecând puțin timp în clasă sau în amfiteatru, ai îndeajuns de mult timp pentru un serviciu care necesită timp și efort. Nu aș recomanda mai mult de 10-15 ore pe săptămână de muncă”.
Tânăra vrea să facă și un master după absolvirea facultății, dar nu în Anglia, pentru că, spune ea, este costisitor, ci poate în Germania, Franța, Israel pentru master, întrucât oferă burse.
La întrebarea unde vrea să își clădească o carieră, Miruna a ținut să ne răspundă cu cu un citat din Michel Onfray : » Nu caut să am o carieră, să scriu cărți îmi e de ajuns.” Oriunde aș putea face asta o să îmi fie bine. Tot ce îmi doresc e să fie un loc cu o bibliotecă consistentă și comfortabilă.

sandra bun_427x641

Sandra Olteanu: „Nu a fost greu să mă adaptez”

 

Sandra spune că a învățat mult mai multe lucruri practice din domeniul ei de studiu (business si economie) decât ar fi învățat în țară.
Tânăra mărturisește că a legat foarte multe prietenii cu oameni de peste tot din lume și a învățat să se descurce singură departe de casă, adaptându-se destul de repede la noul sistem. „Nu a fost greu să mă adaptez, mi-am făcut foarte repede mulți prieteni (români și internaționali). De asemenea, sistemul de învățămant îmi place mult mai mult ca cel din Romania și a fost destul de ușor să mă obișnuiesc cu noile cerințe/examene/teste.

La fel ca și colegele ei, Sandra recunoaște și ea unele diferențe dintre modul nostru de viaţă şi modul britanic de viaţă, chiar dacă părerile nu coincid: „Ei sunt mult mai prietenoși ca noi; până și pe stradă un necunoscut te ajută, îți zâmbește. Scoțienii petrec mult mai mult decât românii, chiar și cei de vârsta înaintată ies în oraș, în weekend, într-un bar sau restaurant. De obicei, studenții organizează petreceri în apartamentele sau casele lor sau ies în club. În campus există foarte multe societăți care dau petreceri tematice în fiecare săptămână, deci orice pasiune ai avea sigur găsești o societate pe placul tău, fie pentru o petrecere, fie doar pentru o seară liniștită cu prietenii. Singurul lucru care nu îmi place este vremea, pentru că ploua foarte des și sunt mereu în jur de 10-15 grade”.

Sandra spune că nu este greu pentru un student român în Anglia, „deoarece studenții români sunt tratați ca toți ceilalți studenți- pentru ei nu contează naționalitatea, ci cât de bun ești în domeniul tău, dacă ai note bune, dacă înveți bine”.

Studenta spune că statul britanic plătește taxa de școlarizare pentru studenții din Uniunea Europeană, așa că ea platește căminul și mâncarea.

Tânăra ne-a mărturisit că vine de câte ori poate acasă, în special de sărbători, iar familia o vizitează, de asemenea, în Anglia.

Cât despre planurile de viitor, Sandra se gândește la un master, dar nu neapărat în Marea Britanie, însă știe sigur că nu se va întoarce în România, după studii, decât în vacanțe, visul ei fiind să-și clădească o carieră în America.

 

 

 

Distribuie:

Un comentariu la „Povești de viață: Patru dâmbovițence, despre cât de greu este să fii student în Anglia”

  1. Pe alocuri diferite povestile, dar au ceva in comun,placerea de a studia si ambitia de a face ceva cu viata lor! uneia ii e mai greu si alteia mai usor in functie de ce si cat primeste de acasa, asta e mai putin important ,important e ca ele sa vina si sa aplice tot si la noi ! Tineri ca ele sa vina si sa ne invete si pe noi cum sa facem sa devenim mai puternici ca tara! FELICITARI !!!!

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media