TABLETA DE VINERI: Gheorghe Oana-Cristina – Frica

Vinerea e ziua lor, aici, la Gazeta Dâmboviței… Sunt elevii mei de azi, sensibili, inteligenți, preocupați de învălmășirile timpului pe care îl trăiesc, alături de noi. În ei cred că mai există o speranță și pentru lumea de mâine… ( Ionuț  CRISTACHE)

 

Viața noastră este plină de evenimente „neprevăzute”, fiindcă nu putem avea siguranță nici pentru încă o oră de viață. Suntem o mână de pământ cu suflare de viață și ceea ce ne-a ținut până astăzi în picioare a fost îndurarea lui Dumnezeu. De mic copil am simțit gustul pericolelor, dar ochii mei au fost îndreptați către protecția Singurului care îmi ținea sufletul în mâinile Sale. Aveam doar doi ani când îmi luam rămas bun de la rude și, în noaptea târzie, ațipind, stăteam  pe un bagaj uriaș în aeroport, așteptând… nu știam ce îmi va rezerva viitorul, dar dragostea părinților mei îmi inspira încredere și siguranță. Nu știam că și ei, la rândul lor, se încredeau cu toată inima în Tatăl Ceresc, fiindcă urma să locuim într-o țară foarte îndepărtată, în Peru. De fiecare dată când îmi amintesc de copilăria mea, retrăiesc acele momente de emoție și privesc cu uimire la câte primejdii au stat în calea noastră și cum a fost învinsă teama în familia noastră printr-o încredere nezguduită în Dumnezeu. În jurul nostru era multă sărăcie. Oamenii erau cuprinși de întristare, durere, boală și foame. Familia mea, cu dedicare le aducea speranță acestor sărmane suflete. Pentru a ajunge la inimile lor, trebuia să renunți la orice confort, ne mutam des și călătoream  zile și nopți în arșița soarelui din deșert sau în frigul nopții (nu exista nicio sursă de încălzire). Exista un singur drum printre munți, foarte periculos, la peste 3500 m, însă preferam zona înaltă fiindcă în orașe era mult mai dificil. Furtul la orice colț de stradă, multe cazuri de sechestrări, numărul crescut de persoane dispărute erau doar câteva pericole frecvent întâlnite în orașele mari. Puteai fi ucis doar pentru ceasul de la mână, viața noastră, ca străini, atârna doar de protecția divină.

 


S-au împlinit promisiunile lui Dumnezeu față de noi, fiindcă eram în ascultare de El: „El te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credința în El! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare. O mie să cadă alături de tine, și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.”

 

Cât de bine ni s-au potrivit aceste încurajări, pe care și astăzi le port în inimă! Teama a fost învinsă fiindcă Dumnezeu nu ne-a părăsit, ci a avut ochii îndreptați asupra vieților noastre. El este sprijinul vieții mele, de ce să mă tem?

 

 

 


Printează articolul Printează articolul
Celsim


Ajuta comunitatea noastra sa creasca. Distribuie acest articol pe retelele tale de socializare preferate. Multumim!



Parerea ta conteaza, nu mai astepta si comenteaza! 🙂


Lasă un răspuns

Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

#Citeste si: