Vinerea e ziua lor, aici, la Gazeta Dâmboviței… Sunt elevii mei de azi sau de ieri, sensibili, inteligenți, preocupați de învălmășirile timpului pe care îl trăiesc, alături de noi. În ei cred că mai există o speranță și pentru lumea de mâine… ( Ionuț CRISTACHE)
Departe de sat, se află câmpul cu spini și gropi adânci acoperite de mlaștini, unde trăiesc doar crocodili așteptând înfometați prada. Se zvonește că acolo, în fiecare noapte își fac de cap strigoii rămași în urma sufletelor celor care au vrut să ajungă până la sfârșitul câmpului și au dat greș. Despre acesta s-a auzit că nimeni nu i-a dat de capăt vreodată. Bătrânii transmit în fiecare an tinerilor aceste vorbe pe care nimeni nu le-a dovedit a fi adevărate sau false. Nu a existat cineva sau ceva care să se întoarcă zicând că a străbătut câmpul în totalitate, dar toți știu că dacă se va întâmpla acest lucru vor ajunge la un castel, înconjurat de șapte copaci. Chiar dacă sunt niște povești transmise prin viu grai, se știe că orice mit sau minciună are și un sâmbure de adevăr. Cine nu ar fi înspăimântat de acest zvon?
În acel sat trăiește de la vârsta de șapte ani Alon, un băiat descurcăreț de paisprezece ani. Părinții săi i-au dat acest nume deoarece este simbol al stejarului, un copac rezistent. De când a crescut și a început să se maturizeze, Alon este la rândul său o persoană cu o inimă rezistentă, însă până și fierul poate să curgă. Nu trece o zi în care să nu își spună în gând: „Ce păcat că mama nu mă poate vedea cum cresc. Îmi este dor de ea. O vreau înapoi! Știu că mă iubește!”. Atunci, brusc lacrimile încep să îi inunde fața fragedă. De când i-a murit mama, nimeni în afară de tatăl său nu-i poate vorbi. Chiar dacă au trecut șapte ani de la tragedie, Alon spune că mama lui este mereu lângă el. Singura diferență e că a obosit, însă face aceleași lucruri într-un mod diferit: are grijă de el, îl veghează la orice pas și îl ajută să meargă pe drumul cel mai bun în viață.
Lucrurile par să meargă destul de bine în viața lui, până într-o zi, când tatăl acestuia suferă un accident în timpul serviciului. Este transportat de urgență la spital, iar pe drum intră în comă. Băiatul află și un fior îi cuprinde sufletul. Chiar dacă era prea tânăr să conducă mașina tatălui său, acesta îl învățase cum să o facă. Încolțit de situație, Alon se urcă în mașină și ajunge imediat la spital. Acolo, i se spune că tatăl său nu va mai supraviețui mai mult de o săptămână. Gândul că va rămâne singur îi cutremură trupul. I se pare că viața începe să-și piardă sensul. Încearcă să găsească o soluție pentru a nu-și pierde și tatăl. Își amintește de poveștile cu Bătrâna Alda, pe care străbunicul i le împărtășea la umbra nucului bătrân din grădină, înainte să se îmbolnăvească grav. Îi spunea că această femeie este nemuritoare și poate da oamenilor șansa la o a doua viață. Nu este sigur de existența acestei ființe, vrea doar să nu fie singur. Decide să caute locul, chiar dacă este nevoie să treacă de câmpul cu spini.
A doua zi de dimineață, vine pe câmpul periculos și pășește hotărât. Alergând, picioarele încep să i se transforme într-o avalanșă de durere. Sângele îi curge din rănile mari, crocodilii încearcă să-i apuce picioarele, dar Alon își vrea tatăl și ar plăti orice preț pentru asta. Aproape de asfințitul soarelui, Alon zărește o casă bătrânească, sinistră. Inima aproape că îi explodează de nerăbdare să o cunoască pe bătrâna Alda și să îi poată da viață din nou tatălui său. Speranța începe să îi apară în suflet. Ajuns în fața căsuței, băiatul observă că era înconjurată de șapte copaci cu fructe negre, care-i furau privirea, așa cum îi explicase străbunicul său. În prag, medita liniștită o femeie în vârstă cu părul alb, foarte lung, îmbrăcată într-o robă neagră lipita de pământ…
Dimineața, Alon se trezește ca dintr-un vis, speriat de ciripitul unei vrăbiuțe. Îi este frică să își caute tatăl, se gândește că poate totul a fost în imaginația lui. Este confuz și nu știe ce să creadă. Se ridică din pat și iese afară. Observă că vrăbiuța își construiește liniștită cuibul la streașina casei. Se apropie și o urmărește atent, ea îl privește lung și pătrunzător. Simte că ceva îl leagă de pasăre, i se pare că o cunoaște din totdeauna. Un fior îl cuprinde pe băiat și brusc își dă seama că asta înseamnă a doua viață. Vara stăteau împreună pe iarbă și priveau natura, seara adormeau în hamacul din curte după cel puțin o poveste citită. Băiatul se obișnuise cu ideea că tatăl său este o pasăre și se mulțumea că trăiește. Totul era în regulă în viața lui. Trec șapte ani și Alon zărește o pisică neagră cu capul alb cum mănâncă vrăbiuța lipsită de apărare. În acel moment parcă simte o săgeată cum îi sfâșie sufletul. Se sfârșește astfel și a doua viață a tatălui său, rămâne orfan, departe de orice mână de ajutor.
Revoltat pe soarta ce i-a fost dată, ia ghearele ascuțite rămase din vrăbiuța ce tocmai căzuse pradă și le pune în buzunar. Decide să meargă pentru a doua oară la locul înspăimântător al Aldei. Fără cuvinte, îi prinde mâinile bătrânei, îi taie venele cu ghearele, omorând-o pe loc. Rupe astfel blestemul bătrânei și pactul cu diavolul ce stătea închis în corpul ei ca într-o cușcă.
Facebook
WhatsApp
TikTok
