TABLETA DE MIERCURI – Pompiliu ALEXANDRU – Războiul Rece a reînceput

Ei, și ce! Tot aud în jur vorbindu-se în șoaptă că nu trebuie să-i supărăm pe ruși. Aoleu, ce am putut face! Am expulzat un rus acasă, imitându-i pe occidentali. Dar ce, noi suntem puternici precum ei? Mai bine ne făceam că plouă. E bine să avem relații bune cu vecinii, mai ales cu rușii. Uite, a reînceput Războiul Rece și noi suntem în tabăra aia nasoală. Iară!

Mai fiți serioși, fraților! Zoe, fii bărbată, ce dracu! Populău de România, ține cu-Ruzvelt! Un rus bun este un rus care stă la el acasă! Tot așa se văicăreau oare și răzeșii lui Ștefan? Să nu îi supărăm pe tătari?! Să fim amabili cu ei, să-i primim cu brațele deschise că mult bine ne-au făcut – adică au lăsat niște stofe orientale pe aici, au pierdut niște cuțite ruginite la beție, ne-au lăsat ceva zicale de duh și…. cam atât, căci alte idei nu îmi mai vin. Dragilor, după prăpădul și pârjolul pe care l-au făcut rușii într-o sută de ani ar trebui să declarăm România teritoriu contaminat pentru următoarele două sute de ani; adică să nu mai lăsăm picior de rus să calce pe aici. Cernobîl este pistol cu apă pe lângă ce au făcut rușii cu România! Trebuie declarată zonă interzisă pentru ruși – de la turism până la afaceri – pentru următoarele secole, pentru a lăsa natura să își revină. Ah, vreți gaz, vreți alte relații comerciale cu ei? Avem nevoie de ei? Și ce? Nu putem să avem toate astea fiind și reci și de la distanță? E nevoie să lăsăm bocancii lor plini de noroi să ne calce pe covoare pentru asta? Alte variante nu există? Tot aud acest argument al „nevoii pe care o avem de ei și frica de rușii care au să revină!” Trăim o eternitate cu frica asta? Păi nu vă mai fie frică! Vor reveni cu siguranță. De fapt, ce zic eu că vor reveni, nici măcar nu au plecat de aici nici pentru o secundă. Să fim veșnic preș, cap în nisip de-a lungul istoriei? Să nu putem face o alegere pe care să ne-o asumăm până la capăt? Chiar așa de mici să fim încât orice furtună de zăpadă ce vine dinspre Moscova să ne aneantizeze?

Păi priviți în jur, dragilor! Vedeți marile uzine și fabrici ale industriei grele românești? Mergeți cu plecăciune când vedeți ruinele de la COS! Nu erau rentabile? Erau depășite? Așa, și? Noi nu puteam să le topim și să facem… tramvaie din ele? Ați mușcat și această momeală a aparatului de dezinformare rusesc? Păi, în timp ce noi privim ruinele acelea, undeva în Rusia utilajele de la COS, așa demodate cum sunt ele, lucrează la capacitate maximă. Cum au ajuns acolo? Cu ajutorul închiderii ochilor securității naționale – mă rog, aia cu denumirea mai nouă de SRI. Să cari baritai hangarul de mașinărie peste graniță și tu să nu vezi asta… hai, e trasă rău de păr. Și e funcțională acolo. Bate oțel și ni-l vinde la suprapreț eventual. Asta în timp ce, culmea, rusul nici măcar ruinele nu ni le-a lăsat. Să punem măcar cartofi pe terenul ăla. A pus patron peste ele tot unul de-al lor. Unul care aruncă și acum gunoiul pe marginea drumului și se scarpină mujicește pe burtă stând crăcănat prin cârciumile orașului vorbind „pă rusește” în gura mare, că doar e frate cu românul din Siberia lui Stalin până la Valea Voievozilor sau în împrejurimile Târgoviștei unde și-a tras vilă. Și ne învață și istorie pe deasupra. Dacă zici ceva de ruși, repede te pun la punct că „ai trădat” și plătești. Cât să plătești, domne? O eternitate? Cu viața? Și pentru care trădare? Aia pe care tu, ca rus, ai făcut-o înaintea mea cu ani de zile înainte când îl curtai pe Hitler mai abitir decât o faci cu o amantă, în timp ce el, ca o mironosiță, scuipa spre est?! Te-a judecat cineva vreodată pentru tot răul făcut în istorie? Bine, hai să nu o luăm cu trecutul. Iar populăul românesc pune iar capul în nisip și tremură și se jelește de moarte că am expulzat un spion rus. Davai! Mucles și ține cu-Ruzvelt! Că atât ți-a mai rămas. Da, române, ești de râsul curcilor. Dacă ești complet dezbrăcat, scuipat, umilit, fraierit și din afară și de ai tăi, înfrigurat, sărăntocul sărăntocilor, prostitul lumii, obidit, manipulat etc. (aoleu, acum îmi dau seama ca fac și act de defăimare a națiunii), măcar stai în picioare și îndreaptă spatele. Așa, ca măcar în moarte să calci drept. Nu de dragul urmașilor tăi care te înspăimântă, ci de dragul înaintașilor tăi care s-au căznit să te învețe să duci lingura sărăciei la gură și te-au învățat ceva carte pe timpuri, carte pe care ai uitat-o complet… căci până și limba în care vorbeau ți-o batjocorești astăzi. Așa că măcar atâta lucru poți să faci!