Fiecare epocă simte nevoia să se definească prin redefinirea normalității. Poligamia, sclavia, discriminarea au trecut rând pe rând, din sfera normalității, în cea a faptelor sancționate de lege. Indiferent de epocă însă, nevoile în funcție de care oamenii au definit normalitatea au rămas, în mare, aceleași. Aceste nevoi, identificate de Abraham Maslow, sunt, în ordine: nevoile fiziologice primare, nevoile ce țin de siguranța personală, nevoile de apartenență, nevoia de recunoaștere socială și nevoia de autorealizare.
Da, știu, în elaborarea acestei ierarhii, Maslow a procedat inductiv. În plus, abordarea lui este reducționistă. Cu siguranță, lui Maslow îi pot fi aduse și alte critici, însă, pentru exercițiul pe care vreau să vi-l propun, reperele enumerate mai sus îmi par suficiente.
Exercițiul este simplu, va trebui să răspundeți sincer la câteva întrebări:
- De când nu v-ați mai făcut griji legate de asigurarea hranei?
- De când nu v-ați mai făcut griji legate de sănătate și/sau de locul de muncă?
- De când nu v-ați mai făcut griji legate de familie?
- De când nu v-ați mai simțit apreciat la locul de muncă/în comunitate?
- De când n-ați mai simțit bucuria de a trăi?
Dacă nu vă mai amintiți de când, normalitatea lumii noastre este discutabilă. Ca să zic așa, cu siguranță este ceva putred în Danemarca.