TABLETA DE MARȚI – Daniel TACHE – Amintiri din țara de carton – Europa

Țineam deasupra biroului o hartă a Europei. Harta fizică, din carton plastifiat, în relief. Nu eu  mi-o cumpărasem, o primisem, nu-mi amintesc de la cine. O hartă la care mă uitam uneori chiar și câte o oră întreagă.  Văzusem la televizor, într-o piesă de teatru, un personaj, inginer, activist de partid sau lider de sindicat, care avea toate calitățile și o singură slăbiciune, călătoriile imaginare prin ținuturi exotice. De ce călătoriile erau doar imaginare, piesa nu explica. Poate că, angajat în efortul colectiv de înălțare a României pe noi culmi de civilizație și progres, n-avea timp. Ori… cine știe? Secretara îi împărtășea pasiunea. Pentru călătorii imaginare. Că își vorbeau cu dumneavoastră. Ori de câte ori aveau ocazia, se lăudau cu ultimele locuri vizitate, schimbau impresii și priviri visătoare. Lipseau storurile de mătase albastră, cântecul surugiului, clopoțeii caprelor și vuietul înfundat al cascadelor, dar privirile de acolo erau. Cum la vremea aceea nu citisem Madame Bovary și cum actorii jucau destul de convingător, ideea mi s-a părut tentantă. Așa, și eu aș putea să călătoresc. Hartă aveam deja.

Porneam întotdeauna spre vest. În ciuda a ceea ce învățasem la școală, Europa mea se oprea la Prut. Chiar îmi venise ideea să scriu, peste inițialele URSS, Hic sunt leones, însă markerele permanente nu se inventaseră încă sau nu aveam eu habar de existența lor. Din Câmpia de Vest, treceam cu ușurință în Câmpia Panonică, urmăream apoi cursul Dunării prin Budapesta, Bratislava și Viena. La Kalheim, părăseam Dunărea, urcam pe Main, lăsam în urmă Frankfurtul, apoi, pe Rin, trecând prin Bonn, Köln și Düsseldorf, ajungeam la Marea Nordului. Alteori, urmăream linia Carpaților, până în Cehoslovacia și Polonia, făceam un pas și mă mutam în Alpi, iar din Alpi, Pirineii erau la o aruncătură de băț.

Franța era neapărat cea din romanele lui Dumas, Italia o cunoșteam ca pe propriile-mi buzunare, îmi povestiseră despre ea, din niște albume de artă, cam vechi și roase pe la colțuri, Leonardo și Michelangelo, prin Spania mă întâlneam când cu Don Quijote, când cu Columb. Știam că este genovez, dar asta avea prea puțină importanță. Habar n-aveam că există Zidul Berlinului. Cortina de fier fâlfâia ca o zdreanță. În Europa mea nu existau granițe. Nici în spațiu, nici în timp.


………………………………………………………………………………………………

Înțeleg că astăzi, unii, puțini, vor să ridice din molozul urii, spaimei și răzbunării, noi ziduri. Nu vor reuși. Sunt român, Europa este în inima mea. Și chiar dacă unii dintre voi nu o știu încă, Europa este și în inima voastră.

 


Printează articolul Printează articolul

Gurmand + Raiman

21 decembrie

Parerea ta este importanta, lasă un comentariu.

Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

#Citeste si: