TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Să nu ne închipuim că știm

Sunt profesor de aproape 40 de ani. Am avut noroc, întotdeauna elevii mei au fost dintre cei mai buni. Am „umplut” lumea cu economiști, avocați, judecători, chiar și cu oameni politici etc. Le povestesc despre ei și tinerilor mei colegi de azi, îi apreciez și pe ei, mă uit cu jale la  „fluturașul” cu leafa lor din fiecare lună. Tot cu jale mă uit și la cei 2650 de lei net pe care    i-am primit zilele trecute, pentru septembrie. Și nu mă văicăresc, doar le cer cârmacilor de elită să nu mai mintă. Nu mai mințiți!

Să trecem la lucrurile serioase… Doamna profesoară Mihaela MIROIU a fost colega mea de facultate, a predat 15 ani la liceu și de alți 24 de ani este la SNSPA. Profesoară, desigur… Cele 10 sfaturi de mai jos sunt un decalog impresionant. Despre meseria noastră, niciodată nu aș putea să vă scriu mai bine decât ea.

Așadar, 10 sfaturi după 39 de ani de profesorat (15 la liceu, 24 la facultate):

1.Să nu ne închipuim că știm. Ne pregătim și revizuim tot ce am făcut cu un an înainte.

2.Trebuie să aflăm de la prima oră ce vor elevii/studenții de la noi.

3.Orele de clasă trebuie să fie câștigate. Niciodată pierdute.

4.Dacă nu credem în ceea ce facem, nu întruchipăm materia pe care o predăm, cu toată mintea și cu toată sensibilitatea noastră, îi vom pierde.

5.Clasa e o scenă. Poate că uneori suferim, poate că suntem dezamăgiți sau suntem devastator de triști. Ei nu trebuie să simtă decât că suntem acolo, doar cu ei. Și poate că așa ne trec și nouă tristețile, măcar până la pauză.

6.Dacă suntem interesanți, e bine. Dacă îi ajutăm pe ei să fie cât se poate de interesanți, e cel mai bine.

7.Suntem mereu în competiție cu smartphonul. Nu o câștigăm decât atunci când știința noastră e una vie, croită pentru ei.

8.Nu putem să îi iubim pe toți. Nici măcar nu trebuie. Dar trebuie să îi respectăm, să prețuim ceea ce fac bine, să le înțelegem tristețile, căderile, limitele și să ne facem rocă pentru speranța lor.

9.La capătul unei relații cu elevii sau studenții trebuie să ne așteptăm să spună că tot ce au făcut greșit ni se datorează și tot ce au făcut bine li se datorează.

10.Să fim profesorii pe care am vrut să îi avem, chiar și atunci când ne vine să fugim din clasă! (Conducerile ostile ne fac într-adevăr rău. Dar relația noastră directă cu elevii și studenții depinde de noi.)

 

Și când vezi cine conduce azi școala românească… Vă trimit pe aceste căi „electronice” alte două însemnări ale distinsei mele colege: pe vremuri, scrie ea, acest personaj (n.m. Liviu Pop) putea  să acopere, prin rotație cu Daea, rubrica „Gâgă”. Acum acoperă rubrica „Ministerul Educației”. Să ne fie rușine tuturor, fiindcă așa ceva este posibil, dar mai ales real!. Și mai scrie: îmi crapă obrazul de rușine că Pop e ministrul meu

Vaaaai… Eu nu cred așa ceva… Eu îl apreciez, îi vreau până la pensie ( a mea…) ministrul meu… Îl stimez, îl urmăresc cu atenție, îl sprijin din toată inima și îi doresc multă sănătate. În limba română, desigur…

 

Printează articolul Printează articolul

#Citeste si:



Ajuta comunitatea noastra sa creasca. Distribuie acest articol pe retelele tale de socializare preferate. Multumim!


Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public si nici nu va fi folosit in scopuri promotionale

Parerea ta conteaza, nu mai astepta si comenteaza! 🙂



Lasă un răspuns