TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Românie, plai de doare…

Cum bine scria un amic…  Am mai lăsat să treacă  o vreme, să mai dispară patima și disputa patriotică din jurul „evenimentului”.  Așadar, o doamnă, pe care o citesc uneori, scrie despre țara ei cu drag și dor de fiecare dată. Dar mesajul de mai jos nu credeam că mai trebuie comentat. Din păcate, așa suntem!

„România, m-ai dezamăgit profund. Păcat! Am obiceiul să mă entuziasmez în tot ce fac și ce îmi propun să fac. Am pornit de la motto-ul „Iubesc România!” și nimic nu mă va convinge contrariul. Așteptam să văd cu nerăbdare litoralul românesc. (…) Datorită ghinionului meu în viață, copiii s-au îmbolnăvit subit cu enterocolită și intoxicație alimentară și am avut deosebita plăcere să ajung la Spitalul de B.I. din Constanța unde am văzut cele mai oribile condiții din viața mea. O să povestesc puțin despre „Spitalul Groazei” din Constanța pentru că cineva trebuie să spună lucrurilor pe nume! Pentru că îmi pasă, voi vorbi! Din cauza acestui spital și a majorităților spitalelor de stat din România, țara asta este în lumea a treia! Nu dați din umeri, români! Faceți ceva! Vorbiți măcar! România și românii se vor face de râs mulți ani de acum înainte datorită spitalelor infecte! Nu există nici măcar alternativă să mergi la un spital privat în Constanța, care să trateze cazuri de urgență de enterocolită, toxiinfecție alimentară sau ceva similar. Oricine ai fi, ești obligat să intri în cel mai mare coșmar al vieții tale… Paturi împuțite și ruginite, pereți cu mucegai, asistente și medici care nu folosesc mănuși medicinale, aerul condiționat nu funcționează și tot personalul medical este foarte neînțelegător cu situația pacientului. Poate unii medici sunt competenți și reușesc să vindece unii pacienți chiar și în condițiile acestea, dar riscul la care îi expun prin condițiile acordate sunt mult mai mari. Majoritatea cadrelor medicale așteaptă șpagă, chiar și femeile de serviciu și portarii. (…) Șoferul de ambulanță mănâncă mici lângă bolnavul de enterocolită căruia orice miros îi agravează starea… Am cumpărat săpun lichid, hârtie igienică, pernă, cearceaf, prosop, tot ce este strict necesar unui copilaș pentru că spitalul nu oferă nimic… Birourile contabilei și al managerului de spital erau foarte bine amenajate.  Le-am văzut în cele 5 ore cât am așteptat să mi se semneze niște hârtii fără importanță, copilul fiind cărat după mine și cu branula în mânuță. Bine că s-a vindecat (copilul) dar sechelele emoționale prin care am trecut amândoi sunt grave. România, m-ai dezamăgit profund! Păcat! Eu tot nu o să îmi pierd speranța în tine, dar trebuie să trag niște semnale de alarmă, poate te trezești! În afara unor oameni (români) minunați pe care pot să îi număr pe degete, sunt foarte dezamăgită de România și de români. Păcat! Păcat!”


Se poate observa patetismul cu gust american, se pot spune multe despre afirmațiile îngroșate de visul american al doamnei. Toamna pleșuvă care a coborât peste noi are însă miros de frunze uscate și  ar mai rămâne o întrebare: mai speră cineva?


Printează articolul Printează articolul

Gurmand + Raiman

21 decembrie

Parerea ta este importanta, lasă un comentariu.

Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

#Citeste si: