Azi despre ÎNSTRĂINARE… Și despre VOTURI RĂSUCITE…
Avem și un… cuvânt înainte:
„Valeriu Zgonea – lăcătuș mecanic; Neculai Onțanu – fierar betonist; Popescu Piedone – ospătar… Proletariat, frate!” (Neculai Constantin MUNTEANU)
Un proverb arab spune că în țară străină până și iepurele își înhață copilul. Să credem în sfatul următor? Stai mai departe de oameni și vei deveni miere, apropie-te și vei deveni ceapă… Întotdeauna pâinea pribeagului a fost amară, iar apa săracă, mai ales că vânătorul de cerbi nu vede niciodată munții. Și vânătoarea de voturi chiar a început, cu cerbii noștri fără coarne, cu căprioare abia ieșite din iarna învrăjbirilor dâmbovițene. Știți cum se zice, nici bufnița nu își lasă ruinele pentru o grădină de trandafiri. Apropiaților noștri aleși locali le aduc aici cuvintele lui Seneca. La ce folosește liniștea unei regiuni întregi, dacă pasiunile sunt zgomotoase? De ce închideți ochii pe jumătate, în joacă, și nu ne priviți în liniștea vieții noastre? Să aibă dreptate filosoful meu? Încetați, zice, zadarnică vă este osteneala. Acum suntem alții…
Mai am un gând pentru dumnealor… Blaga scria că omida nu moare niciodată așa de ușor ca atunci când, în crisalidă, este pe cale de a face aripi.
Apropiați aleși ai orașului meu, vă mai spun că este o mare nebunie să pierzi înăuntru pentru a câștiga în afară, adică să renunți complet sau în mare parte la demnitate…
Domnule prof.
superb sensul cuvântului. felicitări…