Am primit un mesaj cam ciudat: vorbești cam mult, profesore! Păi, curajosule mesager, eu scriu prea mult, vorbitul îmi este ușor răgușit. De la anii mulți de meserie… Și cum ziceam de curând, hai să mai apucăm și noi să scriem despre înțelepții de sus, până nu cade legea defăimării peste alegătorii adormiți… La muncă, hărniciile voastre din palatele puterii, faceți o comisie d-aia specială și legiferați!
Învățarea a ajuns cea mai importantă activitate umană, spunea un psiholog și va trebui să ne instruim toată viața. Dacă nu inițiem rapid niște schimbări pe care să le putem controla, sistemul școlar din România se va prăbuși fie în anarhie, fie în derizoriu. E gândită adânc… Domnul pe care l-am „pomenit” aici este directorul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar. Scuzați, nu am vrut să vă stric ziua… Cei din „branșa” mea știu ce este vestita ARACIP. Vine ARACIP-ul, parcă îi aud eu pe șefii mei agitați, gata să scoată la vedere dosare uriașe, mii de hârtii tocmite la calculatoare dichisite, planuri, proiecte, prognoze etc.
Lumea reală, însă, este cu totul alta. Educație? Școală? E de ajuns să asculți câteva minute (dar puține, e greu de rezistat) niște doamne sau domni din guvern, începând cu șefa cea mare. Limba română? Ce e aia? Logica? De unde? Oamenii pe care i-am ales? Să fim serioși, oamenii care i-am ales… Marca Tăriceanu, marcă înregistrată…
Falnicilor oameni politici ai țării mele le-aș mai spune și că educația înseamnă creștere, hrănire, cultivare. Le mai dau o temă și pentru săptămâna viitoare, în liniștea și reculegerea sărbătorii. Comentați, vă rog, în 20 de rânduri (e un ritm de gândire obișnuit pentru distinsele personalități) afirmația lui Platon: educația este arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute, ale acelora care dispun de ele.
Haideți, la treabă! Și atenție la blestematul de acuzativ…
Facebook
WhatsApp
TikTok
