De la început trebuie să spunem că situaţia învăţământului nu era roz. Astfel la Şcoala primară de fete nr. 2 se impuneau urgent anumite lucrări pentru a permite desfăşurarea normală a învăţământului:
-repararea ferestrelor care erau putrede;
-refacerea sobelor, care nu mai puteau fi folosite;
-repararea uşilor şi înlocuirea clanţelor;
-văruirea clădirii;
La acestea se adaugă şi faptul că şcoala era situată departe de centrul oraşului (în mahalaua Tabaci, pe strada Mare) şi clădirea era închiriată de la domnul Sache Iliescu, plătindu-se 1000 lei anual.Până la urmă primăria închiriază alte case pentru Şcoala de fete nr. 2, pe aceeaşi stradă mare de la Maria Şerbănescu, însă cu 1200 lei anual.
În acelaşi an, primăria Târgovişte împărţea cărţi elevilor premianţi, în sumă de peste 200 lei. În general acestea erau manuale, dar s-au acordat şi truse de geometrie şi acuarele. Procesul de învăţământ nu ar fi putut funcţiona fără existenţa donatorilor. Astfel, Alexandru Brătescu donează elevilor săraci de la Şcoala de băieţi nr.1, 6 costume de haine în valoare de 150 lei.
Datorită sărăciei fenomenul de abandon şcolar era în creştere. Astfel, în anul şcolar 1887/1888 au abandonat şcoala un număr de 41 de băieţi şi 27 de fete.
Situaţia precară a şcolilor este relevată şi de faptul că Şcoala de fete nr.1 dispunea de doar 8 bănci, în care încăpeau 32 de eleve, pe când şcoala era frecventată de 70 de copii.