Despre români şi România au vorbit în ultima vreme mai mult alţii. Ne-au confundat cu alte etnii, ne-au „mutat” capitala la Sofia, au reinventat folclorul nostru. Aşa se face că ne-am pricopsit cu vampiri în loc de Feţi Frumoşi sau zmei, că auzim pe la concerte ”Good evening, Budapest!” sau că prietenii noştri din alte ţări se miră că nu vorbim limba rusă.
Zilele trecute, brusc, România „a luat foc” la afirmaţia unui istoric sârb cum că Vlad Vodă Ţepeş nu ar fi fost român. Afirmaţia în sine nu este deranjantă întrucât aşa zisul istoric îşi baza ipoteza pe o replică dintr-un roman cu vampiri şi pe inscripţia de pe crucea voievodului. Consider că nici nu ar trebui luate în seamă asemenea glume. Ar trebui să-i lăsăm pur şi simplu cu fanteziile lor pe prietenii sârbi. Dânşii sunt de admirat pentru dorinţa de a se identifica cu tot ce este majestuos şi brav. Însă reacţia noastră ca naţie mă îngrijorează puţin. Cum să ne întrebăm dacă omul are dreptate în aberaţiile sale? Unde este mormântul lui Vlad Vodă despre care se vorbeşte? Nu ştie nimeni! Istoricii noştri nu l-au identificat încă!
Iar despre replica din romanul „Dracula” nu mai rost să vorbim. Romanul Dracula… Este ca şi cum aş cere unor constructori să manance spanac şi să ridice un bloc în cinci minute pentru că aşa am văzut la televizor intr-un ”documentar” cu Popeye Marinarul.
Poate că ar fi timpul să ne trezim! Devenim încet-încet un popor fără repere. Iorga şi Xenopol au fost înlocuiţi după ‘90 cu diverse cucoane sau actori rataţi, care ne zâmbesc tâmp din dreptunghiul îngust al televizorului. Ne căutam educaţia şi modelele la oameni penali sau cel puţin imorali, care au ştiut să dea din coate şi să ajungă în faţa noastră zilnic.
Nu de mult un individ care avea o emisiune pe un post destul de vizionat susţinea foarte serios şi uşor scârbit, bineinţeles, că istoria noastră este o minciună de la un capăt la celălalt. Argumentul dumnealui era că un turc îi povestise despre cum văd ei bătăliile şi relaţiile cu românii. Apoi a venit şi completarea care a lămurit totul: respectivul cetăţean turc avea un en-gros la marginea Bucureştiului. Vindea bere. Savant, dom’le!
În ziua în care vom înceta să ne mai jucăm cu istoria noastră, să o luăm în râs vom începe să învăţam din greşelile şi din gloria străbunilor noştri. Abia atunci vom reuşi să ne ridicăm mai sus de cât au zburat ei cu aripile lor de foc. Şi vă spun ca om care a studiat şi predat istoria: românii pot „zbura” într-adevăr ameţitor de sus!
Şi pentru că am vorbit despre Vlad Vodă vă invit să ascultăm împreună un fragment dintr-una din cărţile audio dedicate marelui erou care la 1462 a salvat Europa! Poate ca ar fi bine să ne plecăm capul pentru o clipă şi să ne amintim că tot el, Vlad Basarab al III-lea, a dăruit românilor nu doar mândria genialului atac de noapte, dar mai ales pe Ştefan Muşat, cel care avea să devină Cel Mare şi Sfânt!
http://www.youtube.com/watch?v=BIdTt6y2y40
Facebook
WhatsApp
TikTok
