ortooxacell kiss2022.gif Flax

Ne trezim!

De vreo douăzeci de ani ne văităm. Că România nu mai este ce a fost, că s-au înrăit oamenii, că nu mai suntem o comunitate.

În mare aşa este! Dar dacă priviţi mai atent veţi vedea că mergem spre bine! Am atins, după părerea mea, minimul absolut prin anii `96-`98, dar de atunci am reînceput să urcăm.

Din păcate sau poate din fericire această trezire se face pe tăcute, începand de jos, de la oamenii cei mai simpli.

Dacă stăm să ne gândim bine, este un proces natural. Oamenii simpli, cinstiţi, cei nedispuşi să plătească pentru funcţii reprezintă inima oricărei naţiuni.

Aşa se face că semnele acestei regenerări a românilor sunt discrete. Dar clare! 

Dacă vă amintiţi, manelele deveniseră prin anii ‘90 un fenomen ce părea deja ireversibil. Stadioanele erau pline, versurile din ce in ce mai agresive şi mai vulgare. De ani buni nu mai există niciun concert cu acest gen de muzică pe stadioane şi nimeni nu mai plăteşte pentru aşa ceva!

Învăţământul se duce de râpă şi asta se vede cu ochiul liber, nu trebuie să fii vreun specialist pentru a observa lucrul acesta. DAR! Mulţi dintre părinţii plecaţi în căutarea cine ştie cărui El Dorado se întorc în ţară şi asta se vede în educaţia copiilor. Este drept că mulţi profesori din noile generaţii nu au nici în clin, nici în mânecă cu pedagogia sau materia predată. Dar începe să se simtă presiunea acestor părinţi care au adus cu dânşii nu doar experienţa pozitivă a Occidentului, cât mai ales dorul şi dorinţa ca fii şi fiicele lor să aibă un viitor mai bun. Profesorii cei buni sunt din ce în ce mai căutaţi şi chiar se formeaza în generaţiile foarte tinere dascăli care pot deveni excepţionali! Dacă îi vom aprecia cum trebuie.

Lucrez zilele acestea cu Liceul de Arte “Bălaşa Domana”  pentru un proiect european intitulat “Legendele Oraşului Meu”. Am întâlnit astfel o mână de cadre didactice pasionate, foarte bine pregătite, foarte iubite de către elevi şi mai ales foarte foarte tinere! Trebuie să recunosc cu bucurie că acum câţiva ani greşeam. Începusem să cred că şcoala românească este definitiv condamnată. Dar uite că nu este aşa! Filonul acela magic care ţine poporul român în picioare orice ar fi nu a dispărut şi am credinţa că nu va dispărea niciodată. Poate fi din când în când acoperit cu gunoaie. Dar ele se scutură, sunt trecătoare.

Un alt semn alt trezirii noastre îl văd aproape zilnic în clubul de karate pe care îl conduc. Dacă acum 10 ani mulţi părinţi îşi aduceau odraslele pentru a învăţa să”se bată”, acum cei mai mulţi se înscriu la cursuri de arte marţiale pentru că în şcoli s-au redus orele de sport. Şi oamenii întelg faptul că educaţia unui copil nu poate fi completă fără activitate fizică, că o minte sănătoasă nu poate exista într-un trup slab şi plăpând.

Iată deci doar câteva semne care ne dovedesc că pe sub sistemul politic care naşte atât de multe aberaţii, românii se ridică din knock out-ul care părea să-i fi trimis definitiv la podea dupa revoluţie şi îşi continuă viaţa şi rostul istoric cu aceeaşi frumuseţe sufletească, aceeasi simplitate şi aceeasi încrâncenare, când este cazul.

Bineînţeles că mai este mult de tot până a reveni la normal! Acum treburile ţării merg încă rău, dar este – cred eu – doar o inerţie foarte puternică a acelor ani dezastruoşi de după revoluţie. Poate prima condiţie ca şi dumneavoastră să simţiţi cu adevărat că mergem încet, dar sigur pe drumul cel bun este să credeţi asta! Să fiţi mai exigenţi, să cereţi mai mult de la vieţile dumneavoastră şi mai mult pentru copiii dumneavoastră!

 

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media