„Bă, au băgat vacanță, morții ei de școală! Umbreluțe toată vara!”. Acolo eram, la „Umbreluțe”. Sau la „Trandafiri”, sau la… Nu conta, noi să fim. Ne-ntâlneam rar la școală, chiuleam în draci, măcar în vacanțe să ne vedem. Un leu sitronada borșită, alături bere de trei, făceam carcalete pentru fete și limvodcadă la băieți, cu vodca ascunsă la șosetă. Chibrițelu’ la pahar, până veneau toți. Că ce-o să facem, unde-o să ne ducem, cu cine s-a mai cuplat Wanda, cine-i „husarul” ei, dă și tu 25 de bani, hai 50, n-ai un leu, ți-l dau înainte. Tanti Luna băga paharele de plastic căcăniu pe seară, „să nu se vază înlontru”, vișinată de la Luna, să-i mănânc io ei căpșuna, zicea Vova în rusește, ca Nat King Cole. „Davai bluuuz, că te recuzzzz și înc-un ceai sau ce mai ai!!! ai, aișai aaaai!”. Harri bătea basul, de sus de la doi metri zero doi, din fălci dzumm, dzumm, Nicavero, ea cu unduit de mână pe grătar de scaun, harpă era nu alta. Cu rimă sau făr’ de? Cu… fără!! Angie, trompetul minor cu surdina din pumni, cu ochii ieșiți Luis Armstrong, începea cu „Stingerea”, Sorin chitărea din colțul buzelor, armonic și Nisic săntănea și hendrixa de mama tuturor focurilor. Ocupate mâini în aer, buze încrețite-a bluuuuz. Haide, zii pe românește, că azi-mâine nu-ți mai crește!!! „Da, păi da, păi da, păi da,/ Ne-am cunoscut într-o cafenea,/ În bluginși eram și teniși cu sfoară legați,/ În teniși eram și bluginși cu sfoară lega-ați,/ O vodcă ți-am dat, waaf-wa-aaf/ Acasă te-am dus/ Și te-am avuu-ut/ Acasă m-ai dus/ O vodcă mi-ai dat/ Și ne-am avuu-ut!/ Vreme, vreme, ani gârboviți,/ Copiii noștri imagini de sfi-inți!!!” Și tot așa, unșpe noaptea, stingerea. Pe bancă, doi, trei, radio pe de-alea scurte, Metronoame, Chiriac, trei căști legate meșteșug cu liță, la trei urechi, capete lipite. Târșeam evazații până la bloace, o poezie, sărutul ăl furat și lipicios, „mă suni tu?” și nemurirea sufletului și încă un minut TE ROOOOOG. Atât! Mâine apoi.
Facebook
WhatsApp
TikTok
