Artist târgoviştean: Dragoş Mihai le cântă italienilor într-o limbă universală

Motto”Arta este produsul dumnezeiesc al omului ” Vasile Ghica

Gazeta Dâmboviţei vă propune o nouă campanie de presă în care ne-am propus să-i aducem în faţa publicului larg pe artiştii noştri. Vă invităm să-i descoperiţi pe târgoviştenii care trăiesc pentru frumos.

 

Jazzul este moştenire de familie pentru tânărul de 30 de ani. Tatăl său este Mihai Daniel Urziceanu, vărul cântăreţei de jazz Aura Urziceanu, cel care i-a transmis pasiunea pentru saxofon. Dragoş locuieşte în prezent în Genova şi spune că-şi exprimă dorul de casă prin muzică. “Este o limbă unică”, crede el

Cum ai descoperit pasiunea pentru muzică?

La vârsta de 8 ani, tatăl meu mi-a cumpărat un clarinet. Dar pe mine mă atrăgea saxofonul lui. Când s-a întors într-o zi din oraş m-a surprins cântând.

Ce te-a atras la saxofon? Nu este un instrument uşor pentru un copil.

Asta nu a contat. Cand esti pasionat poti să reuşeşti. Este un instrument plăcut, are un sunet frizant de jazz şi nu în ultimul rând faptul că l-am auzit în casa copilăriei mele, pentru că tatăl meu cânta. El pune sare şi piper în muzică, adică o face plăcută. Este totdeauna dur, perfecţionist, dar plânge când vorbim şi se bucură că descendenţii lui cântă. Şi sora mea cântă la flaut.

Ai studii muzicale?

Am studiat muzica în cadrul liceului de muzică, actualmente Liceul de Arte “Balaşa Doamna” din Târgovişte. Le mulţumesc profesorilor Sorin Baroti – pian şi Gheorghe Costache – clarinet. De asemenea teorie am învăţat cu un pianist foarte bun – cumnatul meu, Stelian Stângaciu. Am studiat şi pianul, pentru că este intrument secundar, dar obligatoriu pentru cei ce studiază instrumente de suflat.

Când ai debutat?

Am debutat cu orchestra liceului de muzică, la 10 ani. Iar la 18 ani am abordat un stil particular house şi am început să cânt în discotecile dâmboviţene.

Ai vreun idol? Ţi-ai dori să cânţi alătui de un anumit solist sau grup?

Idolii mei sunt Charlie Parker şi Stan Getz.

Mi-ar plăcea să cânt cu Gospel Music din America.

Charlie Parker

Când şi cum ai ajuns în Italia?

De patru ani când în Italia. Am ajuns aici datorită situaţiei precare din România. După un an, am dat examen şi am început să cânt cu orchestra naţională Daniele Amoroso. Acum cânt club music, alături de diferiţi DJ-i şi spun tuturor că sunt român. Îmi iubesc ţara, floclorul şi artiştii din România.

Orchestra naţională Daniele Amoroso

Te vei întoarce în ţară?

Aici trăiesc din muzică. În România nu este atât de uşor, iar neajunsurile nu mă lasă să mă întorc. Mi se face dor de ţară, de părinţii mei, dar nu văd şanse să mă întorc.

Care este cea mai mare reuşită în plan muzical?

Titlul de sunet de saxofon dulce, obţinut la Firenze, în gala orchestrelor naţionale.

Ce planuri ai pentru mai departe?

Sincer, să-mi pot exprima dorul de ţara mea prin muzică şi să fiu aproape de Dumnezeu şi semani mei. Bunul Dumnezeu s-a îndurat de mine şi mi-a dar un dar. Este meritul Lui. Cred mult în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfan, iar asta mă aiuta mult.