Arhivele Naționale sunt sărbătorite la Târgoviște printr-o expoziție documentară

Expoziţia despre care vorbim este prilejuită de aniversarea a 185 de ani de existenţă a arhivelor româneşti ca instituţie, prin punerea bazelor acesteia de către Regulamentele Organice.

De Arhivele Ţării Româneşti se poate vorbi însă abia începând cu 1 mai 1831, iar de cele ale Moldovei de la 1 ianuarie 1832, însă mai degrabă teoretic, deoarece legislaţia se referea exclusiv la chestiuni ce ţineau de buget şi de numărul angajaţilor instituţiei.

Lipsa unei reglementări clare s-a făcut resimţită în perioada ulterioară, în pofida încercărilor unora dintre directorii instituţiei, personalităţi marcante ale vieţii culturale româneşti precum Gheorghe Asachi, Ion Heliade Rădulescu sau Grigore Alexandrescu.

În 1840 se încercau unele reglementări cu privire la sortarea şi evaluarea documentelor de arhivă, însă abia în 1862, în contextul creat după unirea principatelor instituţia Arhivelor este organizată sub o Direcţie Generală, cu sediul la Bucureşti. Cu aceeaşi ocazie, se clarifica distincţia dintre documentele cu valoare istorică şi cele cu valoare practică, iar instituţia era pusă în subordonată Ministerului Justiţie, Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

Este momentul în care, în mod tradiţional, se consideră că ia naştere instituţia Arhivelor.

Dovada unui proces permanent de înnoire a instituţiei noastre stau cuvintele de încheiere a istoricului acesteia, de pe pagina oficială de internet a Arhivelor Naţionale ale României, unde se arată: instituţia „se află în plin proces de transformare instituţională. Este în curs de elaborare o nouă Lege a Arhivelor, se urmăreşte modernizarea în timp cât mai scurt posibil a infrastructurii, inclusiv informatizarea. Cu alte cuvinte, ne dorim aducerea în termeni reali a Arhivelor în secolul al XXI-lea atât din punct de vedere al ethos-ului instituţional, cât şi sub aspectul practicilor arhivistice şi al dotărilor. Toate acestea pentru a fi o instituţie publică în adevăratul sens al termenului”.

La Târgovişte, cele dintâi preocupări în domeniul constituirii arhivelor se consemnează încă din vremea stabilirii aici a reşedinţei domneşti, de către domnitorul Mircea cel Bătrân. Cancelaria vornicului care conducea judeţul Dâmboviţa în sec.al XVI-lea, dar mai ales cele ale ispravnicilor, începând din sec.al XVIII-lea, transmit actele, integral sau în rezumat, în condici. Lor li se adaugă privilegii domneşti sau condici păstrate la nivelul localităţilor judeţului, dar şi arhive personale ale boierilor sau moşnenilor, ce constau în hrisoave, cărţi şi porunci domneşti, hotărnicii, cărţi de judecată ş.a.

Într-o vreme aceste documente erau păstrate în lăcaşurile bisericeşti, considerate locuri de păstrare mai sigure. Puţinele documente care ni s-au păstrat din aceste vremuri sunt constituite în Colecţia de Documente a SJAN Dâmboviţa sau se află la Bucureşti, în cadrul Arhivelor Naţionale Istorice Centrale.

În 1951, Secţia Regională Prahova a Arhivelor Statului avea în subordine şi filiala din Târgovişte, care îşi începea activitatea de instituţie de-sine-stătătoare în septembrie 1953. După reforma administrativă din 1968 se înfiinţa filiala Dâmboviţa a Arhivelor Statului, cu sediul în Târgovişte, devenită în timp Direcţie, apoi Serviciu al Arhivelor Naţionale.

Iniţial sediul filialei, biroul şi depozitele se aflau în fostul penitenciar al oraşului, iar instituţia avea un singur angajat. În 1967 arhivele au primit o clădire mult mai spaţioasă, însă care avea o altă destinaţie: spaţiu comercial pentru vânzare de maşini, spălătorie auto, iar la nivelul superior casa de locuit. I s-a adăugat în anul 1981 o parte din fosta cazarmă a pompierilor militari, aşa că a ajuns la o capacitate de depozitare de peste 4000 de m.l.

Acest scurt istoric al arhivelor dâmboviţene se află prezentat în vitrinele expoziţionale unde sunt expuse :fragmente din corespondenţa purtată la înfiinţarea filialei din Târgovişte care consemnează nevoile pentru funcţionarea acesteia, depunerile de documente de către creatorii din judeţ, liste cu angajaţii pe care i-a avut instituţia de-a lungul vremii, autorizaţia pentru construirea sediului în care funcţionează azi, colaborări cu diferite instituţii de cultură din judeţ şi câteva din publicaţiile consilierilor de aici, istorici ca pregătire, precum şi căteva exemple din „comorile” păstrate la noi-cel mai vechi document, o frumoasă tipăritură veche, un Regulament Organic. Toate vă aşteaptă să le vedeţi la sediul Serviciului Judeţean Dâmboviţa al Arhivelor Naţionale, până în decembrie.