La 23 august 1944 România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, trecând de partea aliaților. Mareșalul Ion Antonescu, conducător al statului, a fost arestat în urma loviturii de stat organizate de regele Mihai I al României și s-a format un guvern condus de Constantin Sănătescu. Acest guvern a negociat armistițiul cu URSS, prin care s-a obligat să plătească despăgubiri de război, să admită pierderile teritoriale din est din 1940 și să acorde funcții mai importante comuniștilor. Acordul de Armistițiu între guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit și URSS-ului, pe de o parte și guvernul României, pe de altă parte, nu a fost însă semnat, la Moscova, decât pe 12 septembrie 1944, astfel că timp de trei săptămâni, România a fost încă socotită ca un inamic de către Aliați, deși prin actul de la 23 august 1944 întorsese deja armele contra puterilor Axei.
Cu diferite denumiri primite de-a lungul timpului, „Insurecția armată din 23 August 1944”, Sărbătoarea naţională a României, „Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă”, momentul 23 august a avut însemnatate atât în plan intern: disparitia regimului dictatorial-militar al lui Antonescu, iar în plan extern: intrarea României în sfera de influenţa a regimului comunist.