Ion Popescu, un bătrân de 82 de ani, din satul Butoiu de Sus, se uită zilnic pe fereastră şi trăieşte cu speranţa că într-o zi cele două fete ale sale pe care le-a crescut cu dragoste şi le iubeşte ca pe ochii din cap, îi vor deschide poarta, fie şi pentru ultima dată. Nu le-a mai văzut de mai bine de zece ani, de când refuză să vorbească cu el, fără motiv, spune bunicul.
„Ultima mea dorinţă e să le mai văd o dată…şi pe fete şi pe nepoţi. Am trei nepoate, au douăzeci şi ceva de ani. Nu le cunosc!” spune bătrânul cu lacrimi în ochi.
Ion Popescu este cardiac, astmatic şi a fost operat de două ori de hernie de disc. Suferinţa fizică nu este la fel de mare ca cea sufletească şi ca nepuţinţa care îl împiedică să-şi caute fetele în continuare, aşa cum a făcut ani de zile. „Poarta mea e deschisă pentru orice om. N-am dat palmă în viaţa mea, dar fata mea a dat în mine…”
Bătrânul face apel către fetele sale, Luminiţa şi Victoriţa, să meargă să-l vadă înainte de a muri. Ştie că sfârşitul îi este aproape şi vrea doar să ştie care este motivul pentru care fiicele sale l-au dat uitării. Ştie că cele două locuiesc în municipiul Târgovişte, dar el nu mai poate ajunge la ele. Abia mai face câţiva paşi prin casă, sprijinit într-un baston şi susţinut de cea de-a doua soţie, care îi este alături de peste 30 de ani şi care nu îşi explică de ce Luminiţa şi Victoriţa refuză să îi vadă. „Nu ştiu…s-au supărat dintr-o dată aşa. Le-am tot întrebat, măi, fetelor, ce aveţi cu el? V-a fost tată bun!”, spune Aneta Popescu.
Facebook
WhatsApp
TikTok
