Silviu Miloiu despre conciliatorismul occidental și angoasele răsăritene: perspective din regiunea Mării Baltice

Material realizat de Prof.univ.dr. Silviu Miloiu, Directorul Centrul pentru Cercetarea Istoriei Relațiilor Internaționale și Studii Culturale Grigore Gafencu”Universitatea „Valahia” Târgoviște 

Una dintre concluziile unui recent magnum opus al profesorului american de origine poloneză Marek Jan Chodakiewicz (Intermarium, The land between the Black and Baltic Seas / Intermarium. Teritoriul dintre Marea Neagră și Marea Baltică) este aceea că Statele Unite nu dispun de o strategie bine conturată în privința Europei Central-Răsăritene. Conceptul folosit de autor este acela de Intermarium – Międzymorze, inspirat de precedentul Rzeczpospolitei, statul construit pe osatura Poloniei și Lituaniei medievale ce cuprindea ample teritorii din Ucraina, Belarus și din Letonia de astăzi. Acel concept de la care, de altfel, s-a revendicat Polonia interbelică creată de Jan Piłsudski. Profesorul de la Institutul de Politici Mondiale din Washington DC apreciază că absența unei asemenea viziuni închegate pentru Intermarium este generată de tendința oamenilor politici și a mediului academic american de a-și concentra atenția asupra Rusiei în detrimentul fostelor republici sovietice și a statelor cuprinse în glacisul de securitate al U.R.S.S. în perioada Războiului Rece, de incapacitatea de a înțelege complexitatea istoriei acestei regiuni din etapa sa presovietică, de tentația de a demoniza naționalismul popoarelor mici din regiune și de tendința de a ignora sau subaprecia fenomenul politic al post-comunismului ce se manifestă aici cu pregnanță. Chodakiewicz își exprimă temerea că, în lipsa unui angajament american ferm, Rusia va relua pas cu pas controlul asupra acestei regiuni și va convinge treptat Germania – și prin aceasta întreaga Uniune Europeană – să schimbe alianțele, ceea ce nu ar face decât să reînnoade tradiția bismarckiană a alianței germano-ruse din ultima parte a sec. al XIX-lea.

Autoare a unor captivante și pătrunzătoare romane inspirate din experiențele totalitarismului din Estonia sec. al XX-lea, unele apărute și în traducere românească, Sofi Oksanen nu ezită să reamintească, într-un articol publicat la 31 martie în cel mai important cotidian estonian, Postimees (http://news.postimees.ee/2745824/sofi-oksanen-don-t-deceive-us-again), de Acordul de la München din 1938 ca despre un precedent periculos către care se îndreaptă Europa Central-Răsăriteană în absența unei poziții clare și ferme a S.U.A. și U.E. în privința expansiunii rusești din Ucraina. Oksanen consideră că politica rusească de restaurare a gloriei imperiale și mijloacele folosite în acest scop, inclusiv invocarea dreptului Kremlinului de a apăra interesele „compatrioților” din afara granițelor,  reprezintă semnale clare ale dorinței Moscovei de a reveni la politica sferelor de influență care a prefațat și marcat istoria celui de-al Doilea Război Mondial. În acest timp, Occidentul dă dovadă, în opinia sa, de faptul că nu i-a păsat de Europa Răsăriteană (termenul folosit de autoare) decât în ceea ce privește mâna de lucru ieftină și costurile de producție mici de care a beneficiat în acest areal. Poziția Occidentului față de ocuparea Crimeii este comparată de romanciera finlandeză cu cea față de încălcările succesive ale acordurilor internaționale de către Hitler, culminând în anul 1938 cu Anschlussul Austriei și ocuparea regiunii sudete. Autoarea nu-și ascunde temerea că precedentul din Crimeea va fi folosit de Rusia în vederea ocupării altor teritorii și state care au făcut parte din Uniunea Sovietică, inclusiv a Țărilor baltice (Estonia, Letonia, Lituania), mai ales că regimul Putin nu a făcut niciodată un secret din fascinația sa față de defunctul stat totalitar fondat de Lenin și extins de Stalin.



Suspiciunile și temerile istoricului american și ale romancierei finlandeze pot apărea exagerate dacă ne raportăm la faptul că Țările baltice sunt membre ale N.A.T.O. și ale U.E. și se bucură în acest fel de solidaritatea și mecanismele de securitate hard și soft puse la dispoziție de aceste organizații. De altfel, de curând, într-o încercare de a diminua aprehensiunile ce se manifestau la Varșovia, Vilnius, Riga și Tallinn și de a transmite un mesaj Moscovei, Statele Uniune au decis trimiterea a 600 de militari americani în Polonia și în Țările baltice (http://www.mediafax.ro/externe/statele-unite-trimit-600-de-militari-in-polonia-si-tarile-baltice-acesta-este-un-mesaj-adresat-moscovei-12506538). Totuși, aceste asigurări sunt încă departe de a liniști spiritele în aceste mici națiuni încorporate de două într-un secol în cadrul Uniunii Sovietice (1939/1940 și 1944/1945) și care au avut de suferit rigorile regimului totalitar stalinist ce le-a exterminat elitele și a deportat în valuri masive cetățenii lor cei mai demni, activi și dinamici de care a lipit eticheta de „inamici ai poporului”.

De altfel, nu este nevoie să ne ridicăm privirea către țărmul de răsărit al Mării Baltice pentru a înțelege rădăcinile acestor temeri. Este suficient să ne reamintim faptul că la est de Prut, în Basarabia românească, ocupată de Uniunea Sovietică în urma notelor ultimative din iunie 1940, valurile de deportări care au atins apogeul în iunie 1941 (cuprinzând peste 30.000 de bărbați, femei, copii) și iunie 1949 (când numărul deportaților este chiar mai mare) au rășluit destinul a zeci de mii de locuitori ai acestei provincii, în marea lor majoritate români, de regulă „selectați” dintre cei mai harnici și activi din punct de vedere social și politic.

Devine, astfel, mai mult decât evident faptul că menținerea liniilor de diviziune din interiorul Europei, în special din cadrul U.E., absența unor reacții la nivelul provocărilor cu care se confruntă uniunea și a principiilor pe care le mărturisește, perpetuarea populismului, perspectiva îngustă a unei părți importate a elitelor europene, în special a liderilor de primă linie, indiferența afișată adeseori de către o serie de state ale uniunii, evitarea asumării deciziilor majore care se impun, ocultarea sistematică a temerilor populației din Europa Central-Răsăriteană, inclusiv a celor legate de securitatea energetică, nu pot contribui decât la adâncirea angoaselor locuitorilor din țările limitrofe Rusiei și, pe termen mai lung, sunt neproductive chiar pentru dialogul care trebuie să fie continuu, deschis și constructiv dintre Bruxelles și Moscova, ca și între Washington și Moscova. O strategie care ar antrena Europa Central-Răsăriteană în deciziile majore cu privire la politicile răsăritene ale U.E., inclusiv față de Federația Rusă, precum și definirea unor perspective clare și pe termen lung în ceea ce privește securitatea energetică a uniunii în ansamblul său, ar avea darul de a contribui la transformarea Europei Central-Răsăritene într-un liant între U.E. și Rusia, într-o zonă de colaborare și „spiritualizare a frontierelor” dintre Occident și Orient, așa cum s-a dorit în momentul extinderii uniunii din anii 2004/2007.

România, interesată de aderarea cât mai rapidă a Republicii Moldova la U.E. și de securitatea sa energetică, credem că ar trebui să se alăture mai ferm Poloniei, Țărilor baltice, Suediei și altor state membre care pledează pentru o viziune mai largă și și o acțiune mai curajoasă a Bruxellesului în abordarea problemelor orientale și să contribuie în mod direct cu idei și soluții constructive atât la consolidarea și omogenizarea poziției uniunii, cât și la crearea premiselor pentru angajarea Rusiei pe calea dialogului și tratativelor cu U.E. În fond, așa cum arăta Nicolae Titulescu, securitatea Europei nu poate comporta  o dimensiune occidentală și una răsăriteană, ci doar una general europeană.

Printează articolul Printează articolul

#Citeste si:




Ajuta comunitatea noastra sa creasca. Distribuie acest articol pe retelele tale de socializare preferate. Multumim!


Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public si nici nu va fi folosit in scopuri promotionale

Parerea ta conteaza, nu mai astepta si comenteaza! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *