ACTUAL: Ioan Viștea – Coincidențe periculoase

Un prieten mai tînăr, atent şi asiduu observator al conflictului armat din estul Ucrainei şi, în general, al tensiunilor iscate de tendinţele expansioniste ale Moscovei în regiunea din care facem parte, îşi exprimă temerea pentru cursul evenimentelor în termeni fără echivoc. Altfel spus, crede atît de tare în iminenţa unui război încît îngrijorarea sa capătă, adesea, accentele panicii capabilă să prolifereze. I-am răspuns că din punct de vedere raţional şi gîndindu-ne la performanţele actualelor arsenale militare, nimeni n-ar trebui să-şi pună în practică pornirile belicoase, de vreme ce finalul eventualului război n-ar avea învingători, iar puţinii supravieţuitori ar trebui să reconstituie civilizaţia de la stadiul epocii de piatră.

Totuşi, cum paranoia instalată în capetele şefilor de state este ea însăşi o armă extrem de periculoasă şi verificată istoric şi văzînd ultimele acţiuni şi navete diplomatice care arată că „gluma” s-ar putea îngroşa, sînt obligat să-mi temperez optimismul şi să dau, în mare măsură, gir şi sens îngrijorărilor prietenului meu. Mă îndeamnă s-o fac şi un minim recurs al memoriei. În urma acestui recurs am putea constata că cine s-a grăbit să proclame sfîrşitul istoriei ar putea avea neplăcuta surpriză să observe că, dimpotrivă, cu tenacitatea similitudinii şi cu concursul slăbiciunilor omeneşti, ea, istoria, tinde să se repete.

Este destul să vedem în oglindă evenimentele anului 1938 cu Germania lui Hitler versus anul 2014 cu Rusia lui Putin, pentru ca, peste timp, mare parte a coincidenţelor să fie de natură a da fiori reci contemporaneităţii. Astăzi, o concluzie de manual e unanim acceptată: la capătul lor, indeciziile, compromisurile, naivităţile şi buna credinţă înşelată(dacă şi cît a fost!) a politicienilor occidentali în raport cu Germania revanşardă, au deschis calea spectrului hidos al celui mai sîngeros război mondial. Vi se pare cumva că decidenţii politici de azi ai Occidentului se mişcă în alt areal, în alt orizont moral decît al aceloraşi indecizii, ezitări, compromisuri păguboase şi al aceloraşi dezertări capabile să abdice de la norme şi principii ale dreptului internaţional, bune doar de clamat?



O scurtă retrospectivă a cîtorva evenimente petrecute acum 76 de ani, comparate, puse în balanţă cu evenimentele ultimului an, e de natură să lumineze tabloul unor coincidenţe periculoase.
– În 1938, Hitler anexează Austria(Anschluss), socotită drept provincie a spaţiului german. Populaţia îl primeşte cu braţele deschise iar soldaţii Wehrmachtului sînt bătuţi cu flori şi urale. 76 de ani mai tîrziu, Putin anexează Crimeea. Aceeaşi primire entuziastă, căreia i se adaugă un referendum cu rezultat ştiut dinainte, consfinţeşte un fapt împlinit: revenirea unui teritoriu cu majoritate etnică rusofonă la patria mamă.
– Tot în 1938, în septembrie, se semnează ruşinosul Acord de la Munchen. Anglia şi Franţa, paralizate de frică, incapabile de reacţii adecvate şi ferme, recunosc pretenţiile teritoriale ale Germaniei asupra Sudeţilor, regiune aflată în componenţa Cehoslovaciei. Motivul? În Sudeţi trăiesc 3 milioane de germani, iar patria mamă trebuie să le asigure protecţie. 76 de ani mai tîrziu, într-un scenariu tras parcă la indigo, separatiştii din estul Ucrainei îşi proclamă, unilateral, independenţa. Începe războiul, încurajat şi susţinut, cînd pe faţă, cînd tacit, de Moscova. Motivul? Aceeaşi retorică: Rusia este datoare să apere drepturile şi libertăţile celor cîteva milioane de ruşi aflaţi în Lugansk şi Donbas. Şi tot 76 de ani mai tîrziu şi tot în septembrie, se mai semnează un acord: Acordul de la Minsk, cu angajamente şi promisiuni de încetare a ostilităţilor, rămas pînă azi literă moartă, nicio secundă respectat. Acelaşi acord pe care Merkel şi Hollande tocmai încearcă zilele acestea să-l reanime din moarte clinică.

Iar seria coincidenţelor poate continua. Nu e greu de observat, de pildă, că rolul „coloanei a cincea” în anexarea Sudeţilor îl joacă, astăzi, „omuleţii verzi” ai lui Putin, antrenaţi în acţiuni de destabilizare şi învrăjbire a populaţiei ţărilor unde au fost infiltraţi. S-a întîmplat în Crimeea, o fac în Ucraina, posibil să încerce s-o facă în Ţările Baltice şi în Republica Moldova. Ori, cu ce ar putea să semene incursiunile avioanelor de luptă ruseşti deasupra spaţiului aerian al ţărilor NATO dacă nu cu aşa-zisul „război ciudat” de la începutul ultimei conflagaţii mondiale? Atunci, aflati în ofensivă pe frontul din Polonia, germanii testau în Vest capacitatea militară şi puterea de reacţie, slabe altminteri, ale Franţei şi Angliei, exact cum cu aceleaşi scopuri o face astăzi Rusia cu Alianţa NATO.

Şi tot din seria coincidenţelor, cu destule temeiuri inspirate de realitatea imediată, am putea specula că, probabil, nu va trece mult timp pînă cînd Occidentul se va vedea în situaţia să-şi găsească cele mai potrivite cuvinte cu care să compătimească Ucraina, s-o bată pe umăr, îndemnînd-o să se consoleze cu pierderea regiunilor Lugansk şi Donbas, aşa cum în ’38, au procedat Franţa şi Anglia cu Cehoslovacia deposedată de Sudeţi! Scenariu care rezultă şi din tonul moale al ultimelor negocieri de la Kremlin şi din sfîrşitul acestora în coadă de peşte. Iar cineva care ar dori să ducă coincidenţele pînă la capăt, ar spune că ne aflăm, deja, în antecamera unui alt pact, nu cu mult diferit de Pactul Ribbentrop – Molotov!

Totuşi, e bine că odată întorşi de la Moscova, Merkel şi Hollande, au avut măcar inspiraţia să nu repete cuvintele lui Chamberlain din Camera Comunelor în ‘38: „Domnilor, am adus pacea generaţiei noastre!” care s-au dovedit de rău augur şi un bluf. Nu, dimpotrivă, doamna Merkel şi domnul Hollande, cu prudenţă, dar şi cu destul cinism, ne pregătesc pentru ce-i mai rău. Iar alternativa la răul cel mai rău, nu poate fi, desigur, decît o pace, chiar provizorie fiind! O pace care, după toate semnele şi semnalele, va fi scrisă cu plaivaz şi cerneală ruseşti!

PS. Dragă prietene, dea Domnul şi instinctul de conservare al speciei, ca evenimentele să ne contrazică şi să ne arate că ne-am înşelat: tu în previziunile sumbre asupra păcii şi stabilităţii lumii, eu în sesizarea coincidenţelor periculoase din care ar putea rămîne doar un simplu exerciţiu speculativ de imaginaţie!

Printează articolul Printează articolul

#Citeste si:




Ajuta comunitatea noastra sa creasca. Distribuie acest articol pe retelele tale de socializare preferate. Multumim!


Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public si nici nu va fi folosit in scopuri promotionale

Parerea ta conteaza, nu mai astepta si comenteaza! 🙂

Un gand despre “ACTUAL: Ioan Viștea – Coincidențe periculoase

  • 10 februarie 2015 at 10:28
    Permalink

    N-am înţeles care e mesajul.Încearcă varianta „decât mult şi fără rost,mai bine puţin şi prost „

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *