1.Luna şi nuferii
sunt la fel.
Camerele conacului
păstrează ecoul
unei
limbi aspre
(poate germana).
La fel era şi în noaptea
când şcolarul cel palid
s-a întors pe jos
de la cernăuţi
şi s-a culcat
obosit lângă lac.
Da, pe vremea aceea
se abuza de metafore.
În pieptul lui sociu
frica de moarte
se zbate
ca o vrabie mică şi
cenuşie.
2. Îmi fac în glumă
un mic epitaf:
„Un fel de
che guevara al
poeziei.
Ultimul mic
romantic european.
Şi a murit
(ca noi toţi)
de femei şi de
băutură.”
Mie mi se pare haios,
dar ea se uită
la mine
mustrător,
ca o dirigintă care
tocmai
îl ceartă pe
leneşul clasei.
3. Iţi mângâi
coapsele-n gând
ca un copil
care mângâie
o pisică.
Lângă corpul tău
tânăr
sângele meu
are culoarea
coclelii. Culoarea
pânzelor de păianjen.
Îţi văd prin
rochie
pântecele cum
pâlpâie. O fereastră
îndepărtată şi
primitoare de
han. În vatră
arde un foc
mare de buturugi.
Oaspeţii-şi
scutură cizmele de
zăpadă. Iar pe
masa de brad
fumegă cina. Acum
iau între palme
sângele tău
ca un bărbat
care vrea
să-şi cunoască
femeia.
4. mir-e frică și frig
nu mă puteți ajuta
5. imaginați-vă o pisică albă și
scrieți despre ea un poem
6. MI-E SETE SI FOAME DE NIMIC
7. de toamnă
Vreau sa-ți
sorb de pe buze
o
picătură
mare de ploaie.
Vântul
ne prinde
tare de mână
pe amândoi,
de parcă
s-ar pregăti
să ne pună
niște
cătușe.
8.partaj
Mie
tot părul tău
ca o coamă de leu,
ție un fir de păr alb.
Mie o bucată de frunte
pe care scrie
hic sunt leones,
ție această
sprânceană cam rară.
Mie un ochi,
ție o jumătate de ochi.
Mie o buză.
ție o proteză dentară.
Pentru fiecare
câte o mână.
Mie un sân,
ție o coastă
ușor fisurată.
Mie o jumătate de
inimă,
ție ficatul și pancreasul.
Mie buricul,
ție un rid de pe burtă.
Mie cel puțin una
din coapsele tale,
ție un rest de atelă.
(Arterele iliace
o să
le lăsăm moștenire
nepoților.)
Mie trei fire
din părul tău pubian,
ție nimic.
Iar la urmă
ne vom tăia
copilul în două:
o pagină mie,
o pagină ție.
9.patru sticluțe de scandic
Vorbești cu mine
la telefon.
Parcă ai recita
cotele apelor dunării,
Vocea ta seamănă
cu vocile guturale și aspre
ale marilor dictatori.
Îmi vine să beau pe
nerăsuflate
patru sticluțe de scandic.
Și să-mi calc în picioare
telefonul mobil
O să te aștept pe o bancă
din grădina icoanei.
Ca pe un ordin de concentrare.
Ca pe o ediție prăfuită
din Mein Kampf
cu autograful lui hitler.
Și port în buzunar,
special pentru tine,
o verighetă de plumb.
10. versurile mele poate nu sunt corecte
Dacă atrocele nu
e, atunci
nimic nu e.
Versurile mele
poate nu sunt corecte
din punct de vedere politic,
dar sunt corecte
din punct de vedere uman.
Bach
nu-mi spune nimic.
Ascult corul Armatei Roșii
cântând rusește
Internaționala.
Să fie Internaționala
sau Valsul măgarilor?
Facebook
WhatsApp
TikTok
